Cartography

Şcoala de şofat cu regulile ei: traversarea străzii în mod regulamentar, şofatul regulamentar şi acea listă de dos & don’ts cu neputinţă de aplicat la scară 1:1 în viaţa reală. Trec pe o stradă împrospătată de atâtea ploi de toamnă, în ultima vreme. E noapte, s-a înserat de-a binelea şi mă strecor printre maşini ca să ajung în „alveola” unei staţii de tramvai. Şi mă gândesc, în sinea mea, că numai cerurile nevăzute şi necunoscute de mintea omului ştiu când şi cum se scoboară îngerul morţii, ca un fur: pe caldarâm, pe autostradă, ori chiar în faţa porţii de acasă. Instructorul, hâtru, îşi pigmentează lecţiile cu exemple concrete pe care le-a întâlnit de-a lungul anilor. Printre ele, accidentarea mortală a unei babe – undeva, într-un sat din România – pentru că nu văzuse că după un tir mai era pitită o maşină. Deunăzi citeam într-un ziar despre un caz încă neelucidat cu un şofer care, cu câteva luni în urmă, a ucis din imprudenţă vreo cinci oameni (între care doi copii de vreo cinci ani) ce se aflau, cuminţi, chiar în faţa unei case, pe trotuar. Şoferul este cercetat în libertate, iar procesul e departe de a se fi încheiat…

Canoanele Bisericii sunt, zice-se, un fel de indicatoare foarte asemenea semnelor rutiere, iar Biblia însăşi nu este decât o hartă. Despre tâlcul descifrării ei nu cred că există cuvinte mai potrivite care să cuprindă nedumerirea: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” (Faptele Apostolilor) … Aşa suntem şi noi, însetaţi de comuniunea cu acea călăuză pe care dorim să o întâlnim ori pe care, poate, am întâlnit-o fără s-o recunoaştem şi fără s-o cinstim.

Indicatorul preferat? Semnul rutier cu cea mai mare „încărcătură teologică” pentru mine? Un triunghi echilateral cu un semn de exclamare la interior. Semnificaţia: „Alte pericole” Altele, întotdeauna altele, mereu altele decât cele de care deja ne ferim şi pe care deja le cunoaştem…