Wednesday, 25 November 2009

Mă mir

Aşadar, Popeye în competiţie strânsă cu Geoană pentru scaunul prezidenţial. Fără să am un cult pentru Marinar, pot spune că încă nu înţeleg îndeajuns indiferenţa flegmatică a celor care, zic ei, s-au lecuit for good de politica românească. Mă întreb însă dacă nu cumva – în ipoteza că votul din 6 decembrie chiar ar conta, că zarurile nu ar fi fost deja aruncate, chiar înaintea turului doi al prezidenţialelor – însăşi indiferenţa şi dispreţul lor echidistant faţă de oricare din cei doi rămaşi în cursă (şi, largo sensu, faţă de toţi cei participanţi la turul întâi) nu măreşte şansele de supravieţuire bine mersi a „socialismului ştiinţific” ori a „comunismului” pe care – nea Nelu a spus-o încă din decembrie 1989 – Ceauşescu „le-a întinat”. Ei, dacă nea Nelu nu mai poate candida, poate că a venit – ciclic – vremea ca altcineva (de ce nu Mr. Dumb?) să preia (vorba vine) frâiele puterii, ca să ne arate el (împreună cu ei) cum se construieşte, neîntinat, „socialismul cu faţă umană”, cum se traduce-n fapte protecţia socială, cum se ocrotesc „defavorizaţii”, cum se face politică „de stânga”, după deja clasica formulă: „cu poporul, pentru popor”. Altfel spus, lucrurile – în aparenţă, repet, pentru că nu am pretenţia deţinerii unui aparat de raze X pentru discursurile politicienilor – par cât se poate de clare. Pe de o parte e Popeye (cu bune şi cu rele), pe de alta ei – indiferent de culoarea lor politică – cu alesul lor, care – nota bene ­– şi l-a luat ca „model de moralitate” patriarhul BOR.



2 comments:

Gabriel said...

De ce te miri?

Clasa politica romaneasca reprezinta singura “institutie” care nu a reusit sa se modernizeze catusi de putin in ultimii 20 de ani. Nu exista doctrine, nu exista principii, nu exista programe coerente de guvernare, nu exista competenta si bun simt, nu exista ceilalti ci doar ei si lupta lor pentru ciolan. Si din pacate aceasta adunatura pestrita de “ciocoi vechi si noi” conduce destinele tarii noastre, ne dicteaza si influenteaza viata de zi cu zi fara ca noi sa putem intervenii prea mult. Cei 20 de ani “profetici” ai lui Brucan au trecut iar noi suntem la un pas de a-i mai prelungi cu inca 20…

Intr-o tara normala, in care bazele democratiei sunt puternic inradacinate, Basescu nu ar fi un model bun de presedinte. Dar Romania nu e o astfel de tara. Romania are nevoie de o “deratizare” morala si cum pestele de la cap se impute aceasta curatenie trebuie sa inceapa cu clasa politica. Nu stiu daca Basescu este cel mai in masura sa faca asta dar cel putin si-a manifestat intentia sa reformeze clasa politica. Si din cauza asta si-a ridicat-o in cap. Colaborat cu faptul ca interesele economice au o puternica influenta in sfera politicului avem exact situatia descrisa de tine ”Pe de o parte e Popeye (cu bune şi cu rele), pe de alta ei – indiferent de culoarea lor politică – cu alesul lor”. Si mesajul lor suna pentru mine cam asa: “Vrem liniste, ne-au ajuns destul 5 ani in care cineva ne-a deranjat mai tot timpul”. Si din pacate mesajul asta prinde si la romanul de rand uitand ca “somnul natiunii naste monstrii”.

As fi putut jura ca o sa se coalizeze cu totii asa cum au facut-o si atunci cand l-au suspendat si sper din tot sufletul ca rezultatul sa fie acelasi cu cel de la referendum. Desi gandind realistic s-ar putea sa nu fie… Totul depinde de noi si de cei care nu s-au prezentat la vot in primul tur.

saskiul said...

Subscriu cu totul celor scrise de tine, Gabriel. Ma mir - dar nu ar trebui, ai dreptate, sa ma mir - ca oamenii uita asa usor. Dar poate ca ceea ce uita nu au deprins niciodata, nu au dorit niciodata sa invete si sa se invete minte.
Ma tot gandesc ca suntem - dupa 20 de ani - la momentul zero al Revolutiei romane, cand nea Nelu facea apologia "adevaratului" comunism pe care, vezi doamne, Ceausescu l-ar fi tradat. Iar acestia care - aprig inversunati fata de Marinar - voteaza Geoana (unii dintre ei oameni respectabili) nu inteleg sau nu vor sa inteleaga ca voteaza de fapt pro nea Nelu, pro ciocoi, pro acalmie (ca linistea presupune altceva: impacare, o lume angajata intru desavarsire, armonie etc.)
La urma urmei, cum zici: asta vor, asta vor avea...