No trespassing

Aseară, într-o sală înfrigurată, am ascultat cu Theodor lucrări de R. Ward (Dialoguri pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră), Fr. Poulenc (Concertul pentru două piane şi orchestră, în re minor) şi A. Dvořak (Simfonia a IX-a în mi minor, op. 95 - Din lumea nouă). Solişti: Alexandra Guţu (cello), Sorin Dogaru (pian), Gabriel Popa (vioară), soţii Mihailescu (pian). Apoi ne-am reunit tustrei cu prietenii noştri la „Casa cu flori” pentru o restanţă: sărbătorirea celor trei născuţi la sfârşit de august şi început de septembrie (Raluca, Michelle & Cornel).

Azi, pe o ploaie torenţială (a plouat toată ziua) m-am îmbarcat, cu Theodor, pe vasul de la McDrive unde îşi serba ziua Iulia. Trei dintre adulţi au stat deoparte (în incinta restaurantului) la o cafea, în timp ce copiii se jucau karaoke pe ritmuri gen „Gaşca mea” (Hi-Q). Noi, cei mari, am călătorit prin înalte sfere în discuţii ce tămâiau spaţiul profan de la Mc.

Discuţiile, în general, atunci când îmi lasă în urmă un aftertaste nu tocmai mângâietor şi odihnitor nu sunt altceva decât lucru manual. Adică: după cum îţi aşterni, aşa dormi. Sau: semeni vânt, culegi furtună. După cum pun în cuvinte ceea ce simt (nătâng, arătând chiar ceea ce simt) e şi feedback-ul. De fapt, e foarte simplu: ţine de aşa-numita limită de discreţie despre care aflăm atunci când – în lumea civilizată sau, mă rog, acolo unde oamenii încearcă măcar să fie politicoşi - ne apropiem de un ghişeu. Dacă se depăşeşte această limită (în bănci sau în oficiile poştale etc. e marcată printr-o linie galbenă ce-ţi indică locul unde trebuie să te opreşti), o faci pe pielea ta. Şi poate că e bine aşa. De ce? Pentru că fiecare om îşi plăsmuieşte visele sale, idealul său, crezul său. Cu ce drept intrăm noi cu bocancii cu crampoane în sufletul omului? Păi, cu dreptul de a-l – credem noi – „lumina”, de a-l aduce „pe cale” – ne justificăm noi, amăgindu-ne. Intenţii bune, numai că operaţiunea e extrem de delicată. În ceea ce mă priveşte, am dat greş întotdeauna şi atunci când am călăuzit, şi atunci când am fost călăuzit cu predici „ca la carte”. Mi-a ieşit însă atunci când călăuzirea - într-un sens sau altul - s-a produs cu respect faţă de … limita de discreţie.