Bad

Iezii din Ma-ma către capră: „De ce vrea să ne fure lupu’?” „Fiindcă e singur pe lume?” – le răspunde căpriţa Rada. „Şi ce, e rău să n-ai copii?” – vor ei să ştie. „E rău singur să fii.” – le spune mama ocrotitoare. (Varianta în engleză a filmului are această traducere: „Is it wrong to be lonely?” „No, it isn’t wrong, it just makes you feel bad.”) La sfârşitul filmului, măgarul şi râsul aduc înapoi sacul cu iezii furaţi, ca să-l scape pe lupul Titi Surul (zis Durul) de la înec. Râsul: „Uite-aşa am aflat ce-nseamnă o mamă.” Măgarul: „Pe-ale noastre nici nu ştim cum le cheamă.” Iar lupul, îmbunătăţit, face apologia mamei. A mamei de om, căci abia acum măştile filmului cad: ieduţii, iepuraşii, rândunicile, ursuleţii, oiţele etc. nu sunt decât variante ale speciei om (pentru care, întru început, era Cuvântul, rostirea, calea cea dreaptă), asemenea lebedelor din baletul ceaikovskian: „Ea-ţi dezvăluie-nţelesul cuvintelor, care-i drumul bun ţi-a arătat.”

Poate că secretul (sensul) vieţii chiar acesta e: să nu ajungi să fii singur. Omul – încă din momentul concepţiei sale – e chemat la comuniune. Este, întâi de toate, un trup cu mama sa. Este, apoi, parte dintr-o familie. Îşi va face prieteni (kindred spirits). Atâta doar că, in real life, lucrurile sunt mai complicate. Timpul, pe „cale naturală”, ne fură părinţi, prieteni, oameni dragi. Adesea noi înşine – când ne pierdem minţile - ajungem să ne înstrăinăm de ei. Aşteptările noastre mult prea mari ne împietresc, ne înveninează. Ne metamorfozăm în lupi nu doar fără copii, ci şi fără prieteni. Şi ne înhăităm atunci – după principiul „cine se-aseamănă se adună” – cu măgăruşi, hiene sau râşi – reali sau imaginari. Şi în haită, singurătăţile netratate la timp (netransfigurate) ursesc intrigi, născocesc răutăţi şi fărădelegi.

Homo homini lupus est. Iar omul – dacă nu a ales să fie drumeţ, la propriu, în calea lupilor - trăieşte printre oameni. Deci este foarte expus la…împieliţare. Foarte rar se mai produce şi fenomenul invers: „redresarea”, metanoia, reînomenirea, revenirea în fire. Ea – făptura cea nouă - este minunea minunilor.