Monday 25 January 2010

Travesti

Am revăzut, după aproape 30 de ani, comedia Good Neighbor Sam (1964) pentru Jack Lemmon, Dorothy Provine, Mike Connors şi Romy Schneider. Ceea ce îmi părea haios la 13 ani mi se pare acum lipsit de nerv, de imaginaţie, de substanţă. Totuşi, câteva gag-uri răzleţe au înfruntat timpul (între ele, berbecizarea şi robotizarea angajaţilor de la trustul de advertising). Rămâne la fel de neatins de patina timpului idealul familiei ca oază – aşa cum este trăit zi de zi, firesc şi fără emfază, de familia lui Sam – versus puritanismul ostentativ şi posac al familiei acelui magnat jucat de Edward G. Robinson.



P.S. Lucian Mircu se întreabă retoric pe blogul lui: „Ce poate fi mai frumos decât un zâmbet de copil?” Ce i se poate răspunde altceva decât: acel perpetuum mobile care hrăneşte un astfel de zâmbet. Îi dăm perfectă dreptate pentru că şi noi ne hrănim din zâmbetul, ca o floare naturală, cu care ne bucură zilele Theodor. Dacă zâmbetul unui copil este neegalat şi nedepăşit în frumuseţea sa, care ar fi atunci – vorba lui Theodor, care acum e în căutare de antonime şi sinonime peste tot - antonimul acestei imagini? Poate metamorfozarea, travestiul acestui zâmbet într-un rictus, într-o grimasă. Poate transformarea copilului din noi într-un adult sluţit de reflexe şi idei primite de-a gata.



2 comments:

Anonymous said...

Salut! Cred ca ar trebui sa vezi GAITELE la ODEON ca sa cataloghezi in frmula actuala "travesti"-ul!:-) P.S. O o provocare, nu un reprosos, DAN V. poate confirma! :-)))

Anonymous said...

P.S. "formula" si nu "frmula"! In rest, nu retractez nimic,chiar daca vorbesc de teatru si nu neaparat de film!
P.P.S. Nu mai fi asa de rau, nici macar cu cei care gresesc neintentionat! :-)))