Thursday 4 February 2010

Biografia subţire a lui Eminescu

Le-am prezentat nu demult elevilor mei un citat din Fer. Augustin despre spiritul de turmă la tineri, despre transformarea unei tovărăşii, a unei prietenii – din teama de a fi altfel, adică prea cumsecade, prea ascultător, prea „fraier” faţă de cei obraznici, îndrăzneţi, tupeişti - într-o manifestare de tip gregar, barbar, necivilizat. Le-am spus atunci că Biserica Ortodoxă nu îl consideră sfânt, ci doar fericit pe Augustin. Au vrut să ştie de ce. Foarte pe scurt le-am răspuns că datorită interpretărilor sale cu privire la predestinare etc. Atunci m-au întrebat ce fapte trebuie să faci ca să fii considerat sfânt.



De câteva zile presa românească publică tot felul de polemici pe seama posibilei canonizări a lui Eminescu. I se reproşează „toate micile mizerii” ale „unui suflet chinuit”, exact aşa cum prevestea poetul în Scrisoarea I:

„…posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege...
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mănă de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”



Pe de altă parte, mă întreb oare ce vor spune pudibonzii şi posacii, habotnicii şi puritanii pravoslavnici când vor afla – de va fi să fie – că Sfântul Mihai Eminescu a avut o operă literară şi filosofică de un asemenea calibru? Cum o vor aborda cei care privesc cu maximă suspiciune sfera culturii – iar Eminescu aparţine culturii – şi a ştiinţei? Când vor citi, de exemplu, Gazel şi toată lirica de dragoste („erotică”) eminesciană, pentru că romanticul poet nepereche nu a scris numai Doina, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Române sau Rugăciune. Vor strâmba din nas (şi chiar au de ce, potrivit standardelor pe care şi le-au impus) aşa cum au făcut şi fac în continuare când vizionează filmul Andrei Rubliov, pe care-l găsesc „smintitor” şi „licenţios”?

Canonizarea lui Eminescu ar însemna, cred, încă o punte între lumea culturii şi teologie. O infuzie de „lumesc” într-un mediu încă ursuz, crispat şi încrâncenat şi totodată o binevenită amânare a sciziunii progresive dintre Biserică şi societate.



8 comments:

Maresalul said...

Canonizarea lui Eminescu este o enormitate şi o aberaţie. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce pamflet ar fi scris insuşi Eminescu despre un astfel de lucru. Chiar nu cred, aşa cum o faci tu, că punţile între lumea culturii şi teologie se fac prin canonizarea unui poet, confiscat în aşa fel de naţionalişti, falşi patrioţi, impostori, incat elevii au ajuns sa nu-l mai citească. Eu cred că el trebuie în primul rând umanizat, scos din legenda care ii face numai rău, şi nu să mai fie urcat pe încă un soclu, care să-l indepărteze si mai mult de cei care ar vrea sa-l citeasca si sa-l inteleaga.

saskiul said...

N-ai de unde sa stii ce credea Eminescu. In general sfintenia, Maresale draga, nu e proprietatea noastra. Asa poti spune si despre Apostolul Pavel, despre Petru si multi altii. Cum zicea Eminescu, citat de Al Tatos in SECVENTE: "Adevarul e stapanul nostru, nu noi stapanim adevarul". Nu numai Eminescu este "confiscat" de nationalisti, falsi patrioti, impostori etc. Chiar si Iisus este.
Hai sa pastram o umbra de circumspectie si sa nu mai ucidem cu gandul tot ceea ce are atingere cu Biserica. Poate ca ceea ce ar trebui sa facem, inainte de a contesta (cu ce drept?) justetea sfinteniei unora sau altora, este sa descoperim noi insine ce presupune aceasta sfintenie. La urma urmei, nu e treaba noastra sa facem astfel de judecati. Mai moderat Maresale, ca nu dau turcii ;)

Mareşalul said...

Daca Eminescu a fost sfant, atunci si-a salvat sufletul si a ajuns acolo unde trebuie. Nu crezi ca e suficient? Si te intreb, daca adunarea BOR decide sa nu il canonizeze, asta il face mai putin sfant? Eu cred ca inainte de a-l canoniza sau nu, el trebuie inteles. Fiorii pe care mi-i da lectura unei poezii de-a lui imi sunt suficienti ca sa il apreciez, ca sa incerc sa il inteleg si ca il indragesc. Dar, chiar nu vreau sa ma inchin unei icoane cu chipul lui Eminescu, doar pt ca niste oameni au stabilit asta (pe ce baze? pe ceea ce a scris sau pe ceea ce a fost?). Prefer sa ma rog in biserica la Dumnezeu sau la Iisus (si nu la Sf. Eminescu), si apoi sa ma duc acasa si, in singuratate, sa-i citesc scrierile.

saskiul said...

Ce inseamna "suficient"? Decizia unei biserici ortodoxe locale (BOR) este recunoscuta de intreaga comunitate de crestini ortodocsi mon cher. Andrei Rubliov este sfant si pentru un crestin-ortodox roman si pentru unul canadian si pentru unul din Japonia sau Patagonia.
Pentru cei din Biserica, Unul singur e Sfant. Nu asta e problema. Pe de alta parte preotul rosteste, la Liturghie: "Sfintele, sfintilor", cum ar veni Tainele sa fie date/impartasite sfintilor (comunitatii credinciosilor care s-au pregatit pentru Impartasanie/Cuminecare).
Si eu cred ca acest subiect al canonizarii - iar sfintenia nu tine de aritmetica virtutilor - nu ar trebui sa ne preocupe intr-atat. Sunt atat de multi sfinti, oricum.
Fiindca ai pomenit despre inchinarea la sfintii din icoane, poate e bine sa iti amintesti (ori sa stii) ca inchinarea se face doar la Dumnezeu ale carui 'energii necreate' le inchipuie si icoana care-L reprezinta pe Dumnezeu sau pe cei purtatori de Dumnezeu (sfintii).
In concluzie, poate ar trebui (asta ti-am spus si la telefon, dar se pare ca s-au produs niste bruiaje de n-ai inteles) sa ne apropiem mai cu smerenie de acest domeniu - sfintenia. Poate s-ar cuveni sa intelegem ca acest subiect nu este nicidecum un subiect trendy, cool de discutat intr-un lounge sau altundeva. Ca sfintenia tine de Biserica-Scoala. Asa ca: Back to school, Maresale. Acolo invatam pe propria piele cum stau lucrurile cu sfintenia si indumnezeirea / impielitarea noastra.
:)

Vicentiu said...

Impartasesc parerea Maresalului si ma intreb de ce ar face Biserica Ortodoxa acest pas? De ce ar trebui ca Mihai Eminescu sa devina sfant?

saskiul said...

Pai inainte sa te intrebi asta poate ar fi mai bine sa te intrebi: ce este Biserica Ortodoxa, in ce masura esti (sau poti fi) si tu parte VIE din ea, ce inseamna sfintenia pentru cei din Biserica. Pentru ca ce inseamna sfintenia pentru cei din afara ei am vazut si vedem peste tot. Cu alte cuvinte, e necesara putintica (sau mai multa) catehizare. Altfel vorbim discutii. Si pentru discutii in van e suficient sa accesam rubrica de comentarii de pe forumuri (la subiectul asta, dar nu numai), pline de furie anticlericala, antitraditionala, anticrestina etc. Relax, mon cher. Alta e treaba noastra, cred. Asa cum i-am spus si Maresalului: intrebarea e grozava, dar atunci cand e pusa sincer, cand exista o dorinta reala de LAMURIRE. Iar lamurirea nu se produce in amfiteatre si in agora. Cand insa intrebarea devine retorica si nu urmareste lamurirea/limpezirea noastra, ci sa demonstreze, sa darame, se cheama treaba cu viclesug si intram intr-o alta zona. Freaky & dodgy. Cam asta ar fi de spus...

Mareşalul said...

Chiar daca risc sa fiu din nou acuzat de lipsa de smerenie, mai am un comentariu.

Eu credeam ca in aceasta comunitate de credinciosi ortodocsi, din care din fericire fac parte, pot sa existe si opinii divergente si ca nu orice decizie a BOR este recunoscuta fara reflecţie. Poate maine-poimaine se gandesc sa-l canonizeze si pe maresalul Antonescu, intrucat, potrivit acelorasi nationalişti care l-au confiscat pe Eminescu, şi mareşalul şi-a iubit ţara şi a apărat-o şi, nu-i aşa, a "curatat-o", scapând-o de cei care erau "mai putin romani", evreii şi tiganii. Asta inseamna ca trebuie sa ramanem impasibili?

Sunt sincer interesat si dornic sa aflu pe ce criterii se face o canonizare. Daca se ia în considerare viata lui Eminescu, ce ne facem, ca, vorba lui Nicolae Manolescu, "a trăit în concubinaj, a fumat, a avut sifilis, ce trebuia să mai facă Eminescu ca să merite canonizarea?" Ce sa zic, mi se pare că sunt obiceiuri care contravin oricărei vieţi autentice de creştin ortodox, aşa cum tu insuţi mi-ai spus ca era Eminescu.

Dacă se iau în considerare scrierile sale, atunci înseamnă că cei din BOR sunt şi cei mai buni critici literari, care stiu sa-i judece in aşa fel opera, astfel încât asta sa-l recomande pentru canonizare.

Marian, iti spun sincer, ma simt stanjenit ca vorbesc despre astfel de lucruri (sfintenie, canonizare) şi sunt profund mişcat sufleteşte de acei oameni care au găsit "calea" şi care îşi pot salva sufletul, dar chiar că nu-mi place ca Eminescu să fie "confiscat". Şi aşa sunt sătul de tablourile sale din toate bibliotecile din România. Vreau sa ramana marele scriitor şi gazetar care a fost si sa-l recitesc, iar si iar. Atât

saskiul said...

Opinii divergente exista si vor exista mereu chiar si printre ortodocsi (nu te mai lega de BOR, nu e profitabil). Conteaza, ti-am mai spus asta, cat de mult iti reactivezi apartenenta la aceasta comunitate. Cand eram elev de liceu aveam o profesoara de chimie care, atunci cand eram nepregatiti (nu ne activasem de multisor apartenenta la materia Chimie) ne spunea: Baiete (sau fetito), esti cam tanar(a) sa vorbesti din aduceri aminte. Poate atunci cand vom vorbi nu "din aduceri aminte" si incarcati de alte duhuri lucrurile - abia atunci - incep sa se lamureasca. Altfel e un dialog al surzilor.
Si nu mai tot vorbi de 'confiscare'. Mai bine sa reflectam la o alta confiscare, mult mai grava, mai reala: aceea a timpurilor (post)moderne, cu relativismul lor exacerbat, cu autosuficienta si batjocura lor de tot ce, pana nu demult, era considerat vrednic de admiratie (intr-un cuvant: randuiala de veacuri a omului). Asta e confiscarea la care ar trebui sa ne gandim. Restul sunt false probleme.
Cred ca judeci in continuare ca un puritan (confiscarea involuntara a gandirii protestante, pietiste) atunci cand te legi de argumentele invocate de Manolescu & co.
Fii linistit ca nu pentru criterii "estetico-literare" va fi canonizat Eminescu, daca va fi.
Este bine ca te simti stanjenit ca vorbesti despre aceste lucruri, chiar daca nu indeajuns de stanjenit pentru a nu vorbi/scrie totusi despre ele ;) Hai sa vedem atunci cum e cu acea Cale despre care scrii, ce presupune ea, ce presupune sa se intample cu noi, cu sufletul nostru, cat de paralela sau secanta este calea noastra vizavi de acea Cale etc.
Stii, Fer. Augustin spunea ca oamenii pretuiesc adesea darul (viata vesnica, la modul suprem), uitand de Persoana care face acest dar. Hai sa ne concentram mai mult asupra Persoanei Aceleia, sa vedem unde o vom gasi, cu ce instrumentar, cum putem sa avem parte de Ea etc. si nu asupra notelor date sfinteniei, despre care se cade a fi partas la ea mai mult decat a grai despre ea.