Radu Goldiş - retro clips

Cred că prima oară m-am întâlnit cu muzica lui Radu Goldiş prin 1977. Accident (starring: George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Ileana Popovici), filmul idolului meu din acea vreme (n-aveam nici zece ani împliniţi), m-a convins – ca multe altele din filmografia sa – mai cu seamă prin muzică. Erau, poate, primele sonorităţi electronice pe care le-am auzit la cinema. Treizeci de ani mai târziu aveam să aflu că orchestratorul lor (şi cel care cânta la synthesizer) era Adrian Enescu. În 1978 aveam să-l văd pe Radu Goldiş pe marele ecran. Juca alături de Sergiu Zagardan, Cornel Patrichi, Cornel Constantiniu, Jean Constantin şi Margareta Pâslaru într-o comedie fără … umor (Melodii, melodii), scrisă şi regizată (hârtia suportă multe, şi nu doar ea, ci şi pelicula de film) de Francisc Munteanu – favorit al studiourilor de la Buftea pentru disponibilitatea cu care scria/regiza poveşti debile şi puerile despre ilegalişti şi antifascişti.

Deunăzi am descoperit în arhiva audio-video a you tube o înregistrare cu Radu Goldiş band surprinzător de proaspătă, de vie: două piese cântate pe Bv. Magheru şi în barul din piscina de la Intercontinental. La fel ca Dan Andrei Aldea, şi acest ghitarist şi solist vocal de tip freelancer - azi uitat (a fugit în occident la sfârşitul anilor 70) - face parte dintre muzicienii de jazz-rock-pop care, deşi foarte talentaţi şi extrem de naturali, nu şi-au găsit locul în peisajul românesc. Să fie doar vina lor că au schimbat „meridianul” potrivit dictonului: ubi bene, ibi patria?

P.S. Ţin bine minte că am revăzut Accident la sfârşitul anilor 70 la cinema Parc (ex-Apollo). Imediat după proiecţie, un tip de la Direcţia Cinematografică a organizat un concurs ­ad-hoc. S-au pus întrebări referitoare la filmele lui Sergiu. Cum aflasem deja o serie de lucruri despre acest Clint Eastwood al filmului românesc, am ridicat şi eu mâna şi am răspuns. Asta după o scurtă ezitare. La sfârşit primesc un teanc de fotografii din filmul pe care tocmai în vizionasem. Pe prima din ele scria: „Premiul II”. Eram fericit…