Vineri seara am avut parte, alături de Theodor, de bucuria ascultării unei interpretări pianistice de excepţie. Pascal Amoyel a cântat Dans macabru de Liszt (şi, la bis, o Nocturnă de Chopin). Am mai ascultat uvertura Leonora de Beethoven şi, în încheiere, tot în conducerea muzicală a lui Theo Wolters, Simfonia a IX-a de Şostakovici. În seara următoare am participat la un concert jazz cu două big band-uri din SUA (din Louisiana, feat. Luiza Zan şi Northern Colorado). Atmosfera a fost electrizantă. Cel de-al doilea band a interpretat şi două prelucrări folclorice româneşti (Mocioriţa şi o celebră melodie maramureşană).
Când ne-am întors de la Cebza ne-a prins ploaia în centru. Am rămas în maşină vreo jumătate de oră că ploua cu găleata. Deodată auzim un tunet şi, în secunda următoare, un fulger care dă naştere la o lumină orbitoare, undeva pe strada ce duce spre Operă. La început am crezut că a explodat un apartament în blocurile din vecinătate. Ce s-a întâmplat? Fulgerul, transformat iute într-un „rug aprins”, provocase dezlipirea firelor de troleibuz de alte fire de care acestea erau prinse. Să mai zică cineva că în secolul XXI e criză de „experienţe mistice”…
Întorşi de la liturghia dedicată tuturor sfinţilor, am trecut pe la selecta „Casă cu flori”, unde Costel şi-a sărbătorit ziua de naştere. Agapa a continuat în aer liber, în Piaţa Unirii – spaţiu din inima urbei ce seamănă tot mai mult cu piaţetele cochete din Europa Centrală.
No comments:
Post a Comment