Wednesday, 14 July 2010

Adio, Mădălina!

Nu am fost niciodată fan-ul Mădălinei Manole – solistă pop, în ascensiune, în (aproximativ) ultimul deceniu din veacul XX şi, în descreştere, în primul din veacul XXI. Nu am îndrăgit-o în mod deosebit şi nu am fredonat melodiile pe care le cânta - în special cele ale lui Şerban Georgescu, Pygmalion-ul care a consacrat-o. Dar a fost mereu o prezenţă agreabilă. Fapt e că, datorită repetatelor difuzări la radio-TV la începutul anilor 90, vocea ei avea să devină parte din universul sonor în care am crescut.

În ziua când solista împlinea 43 de ani o aripă de înger căzut a luat-o din aceste lume. A lăsat în urmă un copil de un an şi sute de mii de admiratori îndureraţi. Mass media din România a transformat vestea morţii ei neaşteptate într-o ştire-bombă. Brusc, a început să se vorbească despre calităţile ei artistice, despre activitatea ei solistică, deşi de ani de zile posturile de radio au neglijat-o şi – temându-se că nu (mai) face rating-ul scontat - au refuzat, sistematic, să îi includă piesele recente în vreun play list. Nimic nou în asta - la fel s-a întâmplat şi cu Laura Stoica.

Oamenii legii trimişi să investigheze cazul s-au pronunţat (unii spun că prea repede) şi au dat verdictul: sinucidere. Dacă aşa a fost, gestul ei de a-şi curma zilele va rămâne – pentru toată lumea - de-a pururi neînţeles. Ceva-ceva, totuşi, s-ar putea înţelege de aici: viaţa omului (mai ales când este artist) atârnă – ca în povestea din Fraţii Karamazov - de o foiţă de ceapă. Este suficientă o clipă de distracţie (de distragere a atenţiei, de rătăcire) pentru a răspunde, fatal, chemării glaciale şi a face pasul spre abis. De fapt, pentru a da câştig de cauză Nefârtatului.

…Când pleacă dincolo atât de repede un om care ţi-a fost câtuşi de puţin drag, nu te poţi abţine să nu-i spui – postum - în gând: Mai stai o clipă, nu pleca…Viaţa e frumoasă!


P.S. Abia acum - mărturisesc, via internet - am ajuns să ascult interpretările ei din albumul 1997, Lină, lină, Mădălină, în care, acompaniată de o orchestră populară, cântă o serie de melodii cunoscute din repertoriul Mariei Tănase, Ioanei Radu, Mariei Lătăreţu, Lucreţiei Ciobanu ş.a.

3 comments:

ioneltorac said...

Frumoase ganduri. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

Codrina said...

iti multumesc Marian. Ai asternut in scris atat de bine gandurile mele si poate ale multora dintre noi, cei care am indragit-o pe Madalina. Cantecele ei m-au inveselit, mi-au infrumusetat viata si de multe ori mi-au ridicat moralul in clipe grele. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul si sa-i dea linistea si pacea pe care nu le-a gasit in lumea lacrimilor si a dorului.

Gal said...

...Nu am cuvinte, nu mai e nimic de spus decat poate...'Suflet gol'...

http://www.youtube.com/watch?v=cdFf1czjcFw

Fie ca sufletul ei sa-si gasesca linistea vesnica, Dumnezeu sa o ierte!