Monday 2 August 2010

Familia, ca oază – Okuribito

Okuribito (Departures), filmul lui Yojiro Takita (laureat al Oscarului pentru Cel mai Bun Film Străin, în 2009 şi al multor alte premii în diferite festivaluri internaţionale) este un prinos adus poruncii din vechime, „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”, şi totodată un admirabil poem familiei, ca oază. Plastica este dominată de culori tomnatice, pastelate, dar şi de tonuri vii – reflecţii ale stărilor prin care trec personajele.

Daigo, un tânăr violoncelist rămas şomer, îşi găseşte vocaţia într-o meserie pe care puţini se încumetă să o practice: aceea de angajat la pompe funebre. Poate – gândeşte el - este o pedeapsă pentru absenţa sa de la funeraliile mamei care l-a crescut. Tatăl, mai aflăm, şi-a părăsit familia pentru o chelnăriţă, iar fiul nu-l poate ierta. Dar cât de acceptată în societate este o asemenea meserie considerată „impură”? Prietenii şi soţia (care-l va părăsi o vreme) îi cer să-şi caute altceva de lucru. Treptat, soţia sa iubitoare va înţelege că ceea ce face bărbatul ei, cu atâta dăruire şi profesionalism, este o formă de măiestrie. Este arta de a pregăti (spăla, machia, îmbrăca) un cadavru, în prezenţa familiei, spre „marea trecere”.

Într-o zi, Daigo primeşte înştiinţarea că tatăl său a fost găsit mort într-un oraş apropiat. Primul impuls este să refuze a-l vedea şi îngriji pentru ultima oară. Încurajat de şeful său (şi de secretara acestuia, care îi mărturiseşte că şi ea şi-a părăsit cândva, cu sânge rece, fiul) şi de soţie, va îndeplini cum se cuvine rânduiala despărţirii pământeşti de tatăl său. Scena aminteşte de clasicul Tokyo Story al lui Yasujiro Ozu.

Un film emoţionant şi cuminte despre „patul nespurcat” şi despre importanţa unui maestru pentru un discipol. Un film despre puterea muzicii de a înfrumuseţa viaţa, un film ca un pastel în mişcare. Un film despre nevoia omului de a-şi cinsti părinţii. Un film de zile mari despre iubire şi nevoia de iubire. Un film - rara avis ­– firesc şi sobru (presărat însă cu momente de umor), o prezenţă meteorică în peisajul cinematografic actual.



5 comments:

Vicentiu said...

Din fericire, cinematografia actuala are si alte exemple de acest gen. Trebuie doar cautate ;)

saskiul said...

@ Vincent: Sigur. Pana la proba contrarie iti dau crezare. Mai astept si alte sugestii. :)

Ioann said...

Ca sugestie, ceva recent vizionat: „Eternal Sunshine Of The Spotless Mind”. „Okuribito”, însă, este altceva ...

saskiul said...

Mersi de sugestie. Coincidenta: cineva tocmai mi-a povestit, recent, filmul recomandat. Cu lux de amanunte. Cand o sa le uit voi vedea si ETERNAL SUNSHINE... :)

Daniel C. said...

Exceptional film. Tocmai l-am vizionat.

Multumesc pentru recomandare, Marian.

Ramai cu Bine(le).

Daniel C. (UK)