Dascălii din România, între ultimele perle de cinism de tip Popeye („…Spun că au salariul mic, deşi au o normă de 16 ore pe săptămână. … Eu i-aş spune domnului profesor că dânsul are totuşi 16 ore pe săptămână, iar eu muncesc 16 ore pe zi. Dacă va face un calcul să vadă cu cât e plătit pe oră, va constata că e mai bine plătit decât mine … aşa e viaţa în capitalism”) şi înjurăturile „piraţilor” (comentatori de pe forumuri) ce ar vrea să pună la zid profesorimea impostoare: „Bă, loazelor de profesori nu vă e ruşine să minţiţi ca ordinarii că munciţi 40 de ore, că veniţi la şcoală cu 4 ore înainte ca să pregătiţi ora. Voi veniţi cu 10 minute după ce începe ora şi plecaţi pe poartă imediat cum terminaţi ora. Bă, loazelor, am fost cabanier şi jigodii ca voi nici măcar într-un an nu am văzut cu copiii în excursii de frică să vă asumaţi responsabilităţi. Are dreptate preşedintele: La muncă! În România vă e ruşine să aveţi al doilea job, dar peste graniţă curăţaţi şi c....t fiindcă acolo nu-l cunoaşte nimeni pe „domn profesor”. Ar trebui să vă băgaţi capul în pământ de ruşine la nivelul la care se află învăţământul românesc. Sunteţi mai proşti, mulţi dintre voi, decât cei în faţa celor care mergeţi. Nu ştiţi să deschideţi un calculator, nu sunteţi la zi cu informaţiile, vă interesează doar salariul şi pensia.” Ambele perspective divulgă aceeaşi stare de lehamite faţă de învăţământul românesc.
6 comments:
Marian ,
la ce te poti astepta de la ei?
era o replica de film cu Marin Moraru, Toma Cargiu...:)
iti aduci aminte?
Astfel de persoane merita doar atat, cat pot ei intelege...
Noroc,
Lucian
Stai asa, ca nu-i chiar atat de simplu pe cat credem. In felul lor, au dreptate si Popeye si "piratii" cand critica dur profesorimea din Romania. Au motive intemeiate. (Desi intregul sistem de invatamant este deficitar si nimeni nu mai intelege nimic - daca a mai ramas ceva de inteles - din el). Pe de alta parte ce anume se poate face concret? Time will tell. Oricum, criza e mai adanca, mult mai adanca decat pare...
Bineinteles ca nici Popeye si nici multimea de profesori incopetenti, comozi, lenesi, demodati, absurzi, impostori nu sunt de neinlocuit. Si, mai devreme sau mai tarziu, vor fi inlocuiti. Pe cale pasnica ori nu. Problema e: cu cine sa faci treaba? Cine i-ar putea inlocui IN FAPT, nu doar cu numele. Schimbarea CNP-ului nu rezolva metehnele...Cine stie, viitorul invatamantului se va numi, poate, home schooling. Un lucru e sigur: cata vreme schimbarea nu vine dinautru (din mentalitate), slabe sanse sa fie altfel. Imbecilitatea unui presedinte sau impostura unor dascali (fie si majoritari) nu pot fi vindecate cu ura si razbunare oarba.
Problema este ca in general In Romania nu prea mai ai cu cine face treaba cam in toate domeniile , uite eu am fost profesor de istorie si am plecat de 5 ani in Canada .Aici iti dai seama cati indivizi de calitate a pierdut Romania ,Cunosc altii romanii bine pregatiti care pleaca/vor sa plece care la randul lor cunsoc zeci care sunt cu gandul la plecare .Aici este marele impediment , cred eu . Marian tu ai ramsa dar alti 10 ca tine au parasit invatamnatul si in locul lor sunt niste analfabeti( am vazut destui in cariera mea ) care nu fac mai nimic pt invatamnatul romanesc.In plus crezi ca azi Profesoratul mai prezinta interes pentru generatiile prezente ? Vorbesti de inlocuirea lor cu valori reale dar asta cere foarte mult timp ,cine mai are rabdare inca 20 - 30 de ani ? Not me anyway .
Numai bine
„Profii” nu provin din altă societate, în toată bogăţia de înţelesuri, decât din cea pe care o alcătuim cu toţi. „Lumea e rea” pentru că dresorul aşa vrea, iar nu Părintele de care fugim. Fugim pentru „a fi liberi” (tocmai am privit la „Scamp.s adventure”, alături de prunci, o alcătuire grăbită de dragul lui „to be continued” la „Lady and the Tramp”, care spune chiar asta!) şi ne împotmolim în libertatea pe care o vis/z/ăm dincolo (de grija familiei, de societatea „asta”, de reguli şi de tot ce ne sufocă ...). Vom re-veni în fire atunci când ne vom fi umplut de răni şi de noroaie, atunci când ne vom fi curăţat de „libertăţi” până la diafanie: chipul Lui în fiecare dintre noi. Până când ne vom seca rătăcirea ...
Frumos cuvant de invatatura. Care, indraznesc sa adaug, omite un amanunt. Criza de "minima moralia" sau de - cum sa-i spun pe nume? - politete nu are nimic comun cu fuga dupa "libertati". Poate ca, in ciuda ratacirii/risipirii etc., atmosfera din "societatea asta" ar fi mai respirabila, daca...
La urma urmei, nici nu e asa greu de infaptuit acest (pe limba eglezilor) common sense. Sau, se vede treaba ca, la noi, e...
Si inca ceva: este greu, foarte greu de separat lumea "dresorilor" de cea a "parintilor". Sa nu uitam ca, de cand e lumea, au existat - nu putini - lupi in piele de oaie. Sau "dresori" in piele de "parinti". E cu schepsis problema...
@ Anonymous of Canada: Da, asa este. E nevoie de rabdare. La urma urmei asta presupune orice criza (incercare, provocare, ispita), nu? Este un examen din care fiecare iese dupa cum s-a pregatit...Este un examen al nervilor. Cu supararile provocate haosul din sistemul educational, cu isteria celor care nu inteleg nimic, dar le face placere sa se auda / citeasca s.a.m.d. Tonul tau, desi tradeaza o anume stare de lehamite, ramane in limitele bunului simt, al politetii. Din nefericire, prin partile astea mioritice, este minoritar. Cu atat mai mult este nevoie, aici in Romania, de rabdare, de socotinta, de taria de a nu raspunde la isterie si la mitocanie cu isterie si cu mitocanie. E tot o lamurire (calire, auto-cunoastere, intarire etc.), nu? :)
Post a Comment