Industry

Există, printre materialele pe care le folosesc la clasă cu elevii mei, un text esopic intitulat The Farmer & His Sons. Povestirea e un fel de apolog: un fermier bătrân, aflat pe patul de moarte, îşi cheamă la el fiii şi le cere să-i promită că, după ce moare, vor căuta comoara ascunsă de el în via pe care o lucrase întreaga viaţă. Bătrânul moare şi cei trei fii ai săi se-apucă să sape via, închipuindu-şi că vor găsi lăzi ticsite cu monede de aur, coliere şi alte asemenea. Dar n-au găsit niciun bănuţ şi, după câteva săptămâni de muncă istovitoare (industrious labour), via a rodit cei mai frumoşi şi mai buni struguri din părţile acelea. Iar apoi au vândut pe bani frumoşi recolta de struguri şi s-au îmbogăţit. Abia atunci au înţeles care era comoara spre care, pe ocolite, îi îndreptase tatăl lor. Morala, spune autorul fabulei, este: hard work brings its own reward…

…Mă gândesc adesea că mi-aş dori să ajung şi eu mai aproape – ca fiu, ca tată, ca dascăl ş.a.m.d. - de măsura înţelepciunii acelui bătrân firoscos. Omul, e clar, avea know how. Ştia cum să se adreseze (ca să scoată – chiar postum – rezultate) acestei generaţii nu tocmai grabnice la a asculta sfatul bătrânilor. Ştia cum să-şi pună la muncă fiii care, altminteri, nu s-ar fi ostenit să întreţină via la care el muncise o viaţă. A înţeles că e nevoie să-şi ducă odraslele cu zăhărelul până când acestora, prin muncă (industry), li se coace mintea. Şi câtă nevoie are fiecare de un „zăhărel” şi de un bătrân cu know how!…

***

Puţinele momente de încântare din cetate, la care – alături de Theodor - am participat în ultimele zile, s-au numit: Concertul pt. pian & orch. KV 415 de Mozart (la pian: Adelina Suvergel), Concertul pt. pian & orch. Nr. 5, „Imperialul” de Beethoven (la pian: Victor Andrei Părău), Concertul pt. pian orch. Nr.1 de Liszt (la pian: Nicolae Viezure), poemul simfonic Preludiile de Liszt, Trio nr.1 de Brahms şi Trio (Dumky) de Dvorak (pian: Mihai Ungureanu, cello: Alexandra Guţu, vioară: Gabriel Popa). Câte comori – spre îmbucurarea publicului mai mult sau mai puţin „profan” - „sapă” şi muzicienii care-şi iau în serios misia…La urma urmei, instrumentul unui muzician (sau alba foaie de hârtie din faţa compozitorului) este foarte asemenea viei încă nesăpate şi nerodite din pilda esopică.