Thursday, 17 February 2011

Tertium non datur

Motto:

Fericit e acela care a păstrat încă înţelesul

datinilor părinţilor, al tradiţiei lor simple,

care a răspuns cu o lacrimă la cântarea unui psalm;

cel care, prin voinţă rupând îndoielile sufletului,

citeşte cu înduioşare sfânta Biblie

şi, ascultând clopotele bisericii, noaptea, cu evlavie,

rugându-se, a aprins în faţa sfintei icoane

o lumânare sacră şi a plâns dinaintea ei.

[Pavel Florenski]

Stâlpul şi Temelia Adevărului, lucrarea fundamentală a lui Pavel Aleksandrovici Florenski (1882-1937), mărturiseşte despre Adevăr, Bine, Frumos, eclezialitate („frumuseţea vieţii noi în Frumuseţea Absolută”), misiunea raţiunii ortodoxe şi soborniceşti („reasamblarea tuturor cioburilor într-un întreg, pe când raţiunea eretică alege fragmentele care îi plac”), păcat („diavoliada”, „raţiune în raţiune”, „raţionalitate pură”), desfrânare (neruşinare, cinism manifestat prin „expunerea celor ce trebuie tăinuite şi ascunderea celor ce trebuie arătate”), Liturghie („floarea vieţii veşnice şi totodată rădăcina şi sămânţa ei”), Dragoste („un teribil cutremur al sufletului ce întredeschide uşa lumilor de sus şi atunci adie dintr-acolo răcoarea raiului”, cea care „face făptura să uite de puterea păcatului”), canoanele bisericeşti ortodoxe (simboluri – iar nu legi şi norme ecleziastice – prin care este reglementată comunitatea bisericească; niciodată nu au fost respectate în întregime şi nici nu este de aşteptat că vor fi respectate vreodată).

Teolog şi filozof rus, preot ortodox, matematician, fizician, istoric al artei, Pavel Florenski avertizează, în cartea sa, asupra sfârşitului tragic al unei culturi desacralizate. Dostoievski (iar nu Tolstoi, cel care îşi imagina o a cincia Evanghelie), Tarkovski, Abuladze (cel din Căinţa mai ales), Dreyden (Lăcaşul îngerului) sunt pe aproape. Dar poate că aproape este şi Soljeniţân, cel care – în Arhipelagul Gulag – comentează pe scurt sfârşitul violent (în împrejurări necunoscute) al celui care – rămânând credincios sie însuşi, nefăcând nici un compromis cu puterea sovietică – a fost arestat (în 1933) şi ucis prin împuşcare în 8 decembrie 1937. „Săvârşitu-sa!” va fi apucat să spună, cu ultima suflare, acest mare cărturar mucenic pe care unii l-au comparat cu Leonardo da Vinci şi cu Pascal. Între Dumnezeul creştin Trinitar şi moartea în demenţă, între gheenă şi asceză – arată Florenski în studiul său – tertium non datur. Q. e. d.

1 comment:

rory said...

interesante subiecte de abordare...