Arta – scria Preotul martir Ilarion Felea în Religia culturii - nu are menirea să înlocuiască religia. Poate să o servească sau să o deservească, dar niciodată să o înlocuiască. Arta, în fondul ei cel mai autentic, este divină, împlineşte o funcţie prin excelenţă religioasă, când ne ridică inimile spre ceruri şi raiuri; uneori poate să fie şi diabolică, atunci când ne degradează şi ne coboară spre adâncimi de infern. Marii şi adevăraţii slujitori ai artelor însă, ca şi preoţii altarelor la Sf. Liturghie, ne cheamă: Sus să avem inimile...Sus, numai sus, prin artă şi prin religie. Al di là delle nuvole / Dincolo de nori - extraordinar eseu cinematografic (1995, regie: Michelangelo Antonioni, Wim Wenders) prin care autorii îşi propun revelarea, în forme sensibile, a tainelor de sus. Patru poveşti de dragoste, dintre care ultima e, poate, cea mai frumoasă. Un tânăr se îndrăgosteşte de o fată de pe strada lui. O urmăreşte într-o zi, intră în vorbă cu ea, o însoţeşte pe stradă, vrea să flirteze cu ea, însă ea nu mergea la plimbare, ci la...biserică. Tânărul nu e prea bisericos, dar o urmează la Mesă (la Liturghie, cum ar veni). Adoarme acolo pe scaun şi, câteva minute după terminarea slujbei, se trezeşte. Iese din biserică, o caută, o găseşte în cele din urmă pe o străduţă, lângă o făntână superbă. Reintră în vorbă cu ea, continuă să o curteze, o conduce până acasă, până în faţa uşii. Îi cere fetei să îl întâlnească a doua zi. Nu pot – zice ea. Dar de ce? - răspunde contrariat băiatul. Pentru că de mâine intru la mănăstire. Mă călugăresc.
No comments:
Post a Comment