Liszt, Ceaikovski & Beethoven

Am ascultat de câteva ori – împreună cu Theodor - un colind (Sus în geal la Viflaim) prelucrat de Ilie Stepan pe remarcabilul său abum, Undeva în Europa şi interpretat în grai bănăţean:

Dumnezău cu mila Lui

O trimis norodului

Pă Cristos Mântuitorul

Dă viaţă Dătătorul

Prân Maria pră pământ

Să coboare Duhul Sfânt

În Viflăiem să să nască

Faţa cea împărăcească

Dar Irod cu oastea lui

Dă veste poporului

Tot copilul când să naşce

Să-l treacă în a lui carce

Atunşi Iosif cu Maria

Când or văzut primejgia

Or plecat ca să să nască

Fiul lor în altă casă

Or plecat pră drum în jios

Ca să-L nască pă Cristos

Or plecat pă drum în sus

Ca să-l nască pă Iisus

Ş-or ajiuns după cum şcim

Sus în geal la Viflaim

Unge s-o născut Cristos

Mesia chip luminos

El Cristos Mântuitorul

De viaţă Dătătorul

Seara am ascultat (dirijor: Adrian Beldi) Poemul simfonic nr.3 (Preludiile) de Franz Liszt, Concertul pentru pian şi orchestră nr.1 de Ceaikovski (la pian: Christian Beldi) şi Simfonia a VII-a de Beethoven – care, prin aria părţii a doua mi-a amintit de remixul interpretat de Sarah Brightman, iar partea a treia mi-a amintit de Seratele muzicale realizate de Iosif Sava la TVR.

În legătură cu poemul lui Liszt găsesc în caietul program informaţia că multă vreme comentatorii creaţiei sale au considerat că ideea vieţii ca prelungire a morţii este de pus în legătură cu poemul lui Lamartine, care se întreba: Oare viaţa noastră nu este altceva decât un şir de preludii la acel cântec necunoscut, căruia îi intonează prima lui notă?

La concert am fost cu Theodor, Raluca şi Ramona, însă ne-am întâlnit cu Codruţa şi Darian, cu Oana şi Vlad (şi copiii lor, Ilie şi Maria), cu foştii mei dascăli (Iudith Ernst, Theodor Gabor, Monica Budescu, Emilia Ungureanu şi Daniel Vighi) şi cu mai tânărul amic cinefil, Vincenţiu. Dna Ernst ne-a povestit că lucrarea lui Ceaikovski i-a amintit involuntar de tatăl ei, care a învăţat-o de mică partiturile lucrărilor celebre, între care şi aceasta, ce se număra printre piesele lui favorite. Mie vârsta dirijorului (81) mi-a amintit, tot involuntar, de doi oameni dragi care mi-au lăsat, după plecarea lor la cer, neşterse amintiri: dl. Victor Laudacescu şi Costică Tiutiuc. În felul lor, au fost şi ei prezenţi în sală – poate şi de aceea am îndurat mai bine frigul de-acolo.