Trinity

„Cultura umană – scrie Pavel Floronski despre Troiţa lui Rubliov, în Iconostasul (Ed. Fundaţia Anastasia, 1994) - este reprezentată de edificii, lumea vie - de copac, iar pământul – de stâncă; toate acestea par infirme şi neglijabile faţă de nesfârşita şi neistovita comuniune în dragoste; totul se află aici lângă ea şi pentru ea; căci, prin azurul său, prin muzica splendorii sale, prin situarea sa deasupra deosebirilor dintre bărbat şi femeie, mai presus de vârstă, dincolo de orice condiţionări şi delimitări terestre, comuniunea în dragoste reprezintă cerul însuşi, realitatea necondiţionată, supremul şi adevăratul bine, mai presus de toate câte există. Andrei Rubliov a întruchipat acestă viziunii a lumii, pe cât de cristalină şi de fermă, pe atât de adevărată şi neschimbătoare.”