de câte ori eşti lângă mine
şi cerul parcă mă susţine
cu fruntea lângă Ursa Mare
îmi dai tăceri răscolitoare
mi-ascunzi paharul cu tristeţi
cu murmur de sclipiri mă-mbeţi
mă urci spre stele desfrunzite
la cântece neauzite
de câte ori eşti lângă mine
şi cerul parcă mă susţine
cu fruntea lângă Ursa Mare
îmi dai tăceri răscolitoare
să spargă zorii nopţile nefaste
urcând apoi pe cerul liniştit
şi să se facă zi cu spaţii vaste
un anotimp aşa cum l-am dorit
să fim ca nişte păsări în văzduhuri
cuprinse de extazul rotitor,
lăsând în urmă numai vane lucruri,
ca penele care-au căzut din zbor,
din zbor
No comments:
Post a Comment