Force, emotion & melody

Vineri, ca de obicei, concert de anvergură: Joseph Haydn – Simfonia nr.73 în re major (Vânătoarea); Max Bruch – Concertul pentru vioară şi orchestră nr.1 în sol minor op.26; Richard Strauss – Dansul Salomeei op. 54 din opera Salomeea şi Suita Cavalerul rozelor – toate lucrări (pentru noi) inedite şi „cu greutate”. Interpretarea, de excepţie. Am recunoscut doar câteva citate din Bartholdi şi Johann Strauss. Ascultând Dansul Salomeei, mă gândeam câ într-o zi o să ajung să-i explic lui Theodor – regardless of what I feel about that - cine a fost Salomeea...Poate până atunci mai deprind tact şi meşteşug la povestit „istorii sacre” – acum nu-l am şi chiar n-aş şti cum să o includ (alături de Ioan Botezătorul, desigur) în Povestea Poveştilor. Mi-am amintit involuntar şi de episodul Salomeei (speechless, doar coregrafie şi muzică), aşa cum l-a conceput Pasolini în a sa Il Vangelo secondo Matteo (1964)...Cert e că toate lucrările din seara aceasta au avut emoţie, forţă şi melodicitate. La sfârşit ne-am întâlnit cu Codruţa şi Darian, care, de mână cu Theodor, a spus: „Au cântat fain.” I-am zărit şi pe dl. Gabor Theodor (încântat şi el de concert) şi, după peste 20 de ani, pe fosta şefă a Comitetului pentru Cultură Timiş. Va fi fiind şi ea bucuroasă de victoria de ieri a „motanului Felix” încheiată cu desfiinţarea CNSAS. Altfel, arăta bine pentru anii ei. Pe din afară (cel puţin) era numai blănuri şi designer clothes.

M-a pălit ori o alergie (strănut, mi-e inflamată cavitatea bucală, îmi curge nasul) ori o răceală. Posibil, pe fondul nervos suprasaturat datorită finalului de semestru şcolar.