Trans4mation

Percuţionistul Doru Roman, interpret al celei mai recente creaţii de Adrian Enescu, îmi mărturisea că doar puţină reorchestrare lipseşte pentru ca Lacrymosa să devină concert, în straie exclusiv simfonice, şi, de ce nu, să fie astfel plimbată şi cântată în filarmonici. Din păcate însă, filarmonicile din România sunt încă ostile creaţiilor contemporane (ce presupun, desigur, o altă sensibilitate, un alt tip de discurs muzical), astfel că publicului spectator îi sunt oferite doar cu parcimonie lucrări ce îşi propun să exprime puncte de vedere originale asupra acestui nou capitol din istoria muzicii. Aşa cum altădată mulţi melomani (sau simpli ascultători) au respins din start muzica electronică, intrând în conflict cu ea (din necunoaşterea şi ignorarea legilor ei), preferând excusiv muzica generaţiilor precedente şi sunetele instrumentele clasice, la fel se întâmplă azi cu muzica contemporană, al cărui sound nu are cum să nu fie impregnat de aportul adus de synthesizer. Această „masă” de mixat sunete – clavecinul timpurilor moderne, un adevărat bord de avion al muzicii actuale, o inteligenţă pasivă subordonată uneia active – a devenit peste tot în lume un instrument incorporat nu de puţine ori în orchestra simfonică sau un instrument-partener alături de altele, care – cronologic - îl preced (vioara, flautul, ţambalul, violoncelul etc.).

De doi ani under a new management, Filarmonica Banatul din Timişoara reuşeşte tot mai des să-şi surprindă plăcut spectatorii, oferindu-le prilejul – rar - de a asculta, în primă audiţie sau chiar în primă audiţie absolută, lucrări ale compozitorilor români contemporani. Şi, ceea ce este cu adevărat îmbucurător, publicul timişorean a răspuns pe măsura îndrăznelii cu care a fost provocat. La recitalul lui Doru Roman din 4 martie (care, pe lângă lucrarea lui Adrian Enescu, a mai cuprins creaţii de Ionuţ Ştefănescu, Doina Rotaru, Sorin Lerescu şi Aurel Stroe) sala a fost aproape plină: în jur de 400 de spectatori - o cifră record, dacă ţinem cont că repertoriul a fost exclusiv contemporan şi s-a cântat exclusiv la instrumente clasice de percuţie. E drept, recitalul a avut şi un special guest care a magnetizat, şi el, audienţa - Zoli Toth, de la trupa Sistem, alături de care Doru Roman a interpretat compoziţia lui Aurel Stroe (pentru două percuţii şi bandă) Il giardino delle strutture).