Întoarcerea din iad

Versurile lui Şerban Foarţă & Gabriela Savisky din Drumul Balcanilor, dragostea mea (Să te-ntorci hai-hui, tras de gloabe prin praf / Făr’ de-o coajă la prânz, / Hăituit de spahiu şi zaraf, / Dar curat ca un mânz, / Ce triumf!) – segment sonor de pe albumul Sensul vieţii de Ilie Stepan - îmi vorbesc despre adevărata victorie: aceea de a ieşi tânăr la suflet din pustiul întâmplărilor şi din încercările mereu portivnice ale vieţii, cu chipul brăzdat de riduri, însă radiind lumină (ca al bătrânului din Zemlya / Pământ de Dovjenko). Să te păstrezi curat după ce-ai fost călcat în picioare şi – spui tu - nedreptăţit. Să te întorci din iadul atâtor suferinţe fără dorinţa de răzbunare, fără ţinerea de minte a răului. E, poate, cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face în această viaţă – în ideea că doar prin împăcarea (anevoioasă, treptată, chinuitoare) cu oamenii (care ne sunt încă ostili şi duşmani) putem ajunge la împăcarea lăuntrică, nevăzută cu sinele nostru...Sublime fairy tale indeed. The lucky ones live it.