Pământul, deocamdată

Slujba de azi a fost centrată pe vindecarea băiatului posedat. Subiect pe cât de evident – pentru fariseii care se consideră on the safe side – pe atât de spinos şi delicat pentru ceilalţi. Pericopa evanghelică luată în discuţie în această duminică mi-a amintit, involuntar, de o după-amiază penibilă de acum (aproape) patru ani. Am îndrăznit atunci să pomenesc – unde şi când, se pare, nu se cuvenea – despre un excelent documentar BBC care se ocupa de cei cu sindromul Tourette. Spuneam celor aflaţi la masă – era o „agapă” – că am fost impresionat de atitudinea unuia dintre subiecţi – un băiat de vreo 10 ani care, intervievat, a răspuns că nu întrevede nicio vindecare a bolii sale. Că nu crede că se va face vreodată bine. Că ştie că va purta cu sine acest sindrom care, mai spunea el, se va agrava - most likely - cu trecerea anilor. De bună seamă, o astfel de atitudine este „neortodoxă” (deci pasibilă de "anatemizare") căci ignoră percepul evanghelic „negru pe alb”: Toate sunt cu putinţă celui care crede. Ignoră şi povaţa hristică (remediu sigur, pentru unii): Acest neam de demoni nu poate ieşi decât cu post şi rugăciune...Some things (and even people) simply have to be forgotten, others have to be avoided as much as one can. La câte anatemizări şi osanale se vântură – din diverse pricini şi în varii forme - peste tot în lume, mi-ar trebui o mie de vieţi să le iau în seamă pe toate. Atunci şi nici atunci nu voi prididi să ţin pasul cu ele. Până una-alta încerc să mă întorc la povaţa patristică, după care omul ar trebui să se mântuiască pe sine şi apoi se vor mântui mulţime de oameni în jurul său. Altfel spus, I do try to mind my own business. And to stay as cool as I can. Eminescu şi a sa Glossă (pusă pe note inspirat de Pro Musica), mereu evergreen.

Primesc, pe mail, un mesaj în Power Point cu celebra piesă a lui John Lennon, Imagine. Frumos le mai zice ex-Beatles-ul: Imagine there's no heaven, / It's easy if you try, / No hell below us, / Above us only sky, / Imagine all the people / living for today... / Imagine there's no countries, / It isn’t hard to do, / Nothing to kill or die for, / No religion too, / Imagine all the people / living life in peace... / Imagine no possessions, / I wonder if you can, / No need for greed or hunger, / A brotherhood of man, / imagine all the people / Sharing all the world... / You may say I’m a dreamer, / but I’m not the only one, / I hope some day you'll join us, / And the world will live as one. Până una-alta însă, tot ce pot să zică visătorii ca el este: trebuie să fim realişti şi să rămânem cu Pământul, deocamdată. Aici trăim, printre partizani ai „raiurilor” / „iadurilor”, cu grijile cele lumeşti pe care unii dintre noi se încăpăţânează să nădăjduiască - (şi) prin Liturghie – că le vor putea lepăda, cu rasismele şi naţionalismele pe care le respirăm vrând-nevrând (şi care adesea ameninţă să ne sufoce), cu crimele şi războaiele de zi cu zi, cu toate religiile şi confesiunile, cu lăcomia mereu mai lacomă şi cu ideologii care mai de care mai „ortodoxe”. After all, let us not forget that it takes all sorts to make a world. So: peace, man and cool down.