Wednesday 7 May 2008

Dinu Manolache R.I.P.


Pe Dinu Manolache († 1998) l-am văzut prima oară în 1979, în Cine mă strigă? – un filmuleţ de Letiţia Popa despre reintegrarea în societate a unei tinere muncitoare ce fusese condamnată (pentru „imoralitate”) cu şase luni pedeapsă la locul de muncă. Nurii personajului (interpretat de Mărioara Sterian) atrăgeau mulţi admiratori – între ei şi simpaticul personaj jucat de Dinu Manolache. Prin 1981 l-am revăzut în Semnul şarpelui – ecranizare de Mircea Veroiu după Mircea Micu. Juca acolo pe Simion Handrabur, fiul unei hangiţe aprige - asemenea Marei lui Ioan Slavici, interpretată pe ecran tot de Leopoldina Bălănuţă (în Dincolo de pod) – ce apare convingător doar în două secvenţe: la început (când pleacă pe front) şi la final (când se întoarce, găsindu-şi nevasta recăsătorită cu un alt bărbat). Filmul care l-a consacrat a fost Fata morgana (1981), unde îl juca pe fiul fustangiu al unui director de şantier ce, după ce alege (împotriva aranjamentelor părinţilor) să plece în armată, este bântuit de amintirea unei fete pe care a sedus-o şi abandonat-o înainte de incorporare. Subiect, desigur, melodramatic, cu mare priză la public şi un soundtrack ce a făcut furori la vremea aceea. L-am revăzut apoi în 1982 în Rămân cu tine – rol de ţăran resemnat şi cu un umor hâtru. Alt filmuleţ ce m-a cucerit (aveam doar 14 ani) a fost Mult mai de preţ e iubirea, unde juca alături de Rodica Negrea, partenera sa din viaţă. Ţin minte că mi-a plăcut mult şi muzica lui Vasile Şirli. Tot pe atunci l-am văzut in the flesh în hit-ul Teatrului Mic după Dinu Săraru, Nişte ţărani (alături de Mitică Popescu şi Carmen Galin). Peste câţiva ani (în 1987) l-am revăzut – alături de Ştefan Iordache, Leopoldina, Carmen Galin, Florin Călinescu) în Amurgul burghez, montat de Dan Piţa (după piesa lui Romulus Guga) la Teatrul Mic. Aveam să-l revăd abia în 2002, când s-a lansat postul TV România Cultural, în filmul Fii cu ochii pe fericire. Era ultimul său rol: un pictor român (Petru), refugiat la Paris, venit în ţară să participe la reuniunea de clasă, cu ocazia a 20 de ani de la terminarea liceului. Este singurul personaj (în afara lui Mihai Nica, jucat de Dragoş Pâslaru) pe care anii ce au trecut în zbor nu l-a urâţit. Asemenea personajului său, Dinu Manolache (în timpul filmărilor grav bolnav de cancer) va fi rostit şi el, către interpretul lui Mihai Nica: Tu te temi de bătrâneţe? Eu mă tem...că n-o s-o mai apuc.

Dragos Pâslaru îmi povestea că a încercat (în timpul turnării filmului făcut împreună cu Dinu) să-l ducă la Frăsinei, la ava Ghelasie - duhovnicul său. Răspunsul neaşteptat dat de Dinu Manolache a fost ceva de genul „No, thank you": Eu l-am cunoscut pe Dumnezeu prin suferinţă şi nu aş vrea să-l pierd. Nu doresc să mă întâlnesc cu avva Ghelasie. Fii cu ochii pe fericire se termină în ton de elegie: cei doi prieteni care au refuzat „rinocerizarea” se retrag, dicret, din cadru, pe malul lacului Snagov. Pentru interpreţii lor acesta avea să fie ultimul act şi ultimul film. Unul s-a suit la stele, celălalt s-a retras la mănăstire să-şi afle, acolo, pacea sufletească. Fade to black.

9 comments:

Anonymous said...

Am descoperit blogul tau de ceva vreme si mi se pare extrem de interesant. Dincolo de informatiile detaliate despre filmele de "dinainte", pe care nu le mai gasesti in alta parte, are si fotografii si muzica de colectie. Desi aveam si eu o varsta care imi permitea sa judec valoarea in acele vremuri, nu mi-au ramas multe amintiri despre muzica si filmele perioadei, cu toate pacatele lor... Cel mai mult insa imi place muzica pe care ai posta-o, ce dovedeste ca ai o colectie mult mai cuprinzatoare decat a mea. Ai putea sa imi trimiti si mie niste mp3? Ma intereseaza foarte mult "Adu-mi iubirea inapoi - Pocorschi" si "Copil hoinar - Moldvai", pe care nu cred ca le mai pot gasi altundeva. Adresa mea este spyteri@yahoo.com . Multumesc.

saskiul said...

Mersi de comments :)

gusti said...

te felicit amice!!! Acest actor a avut ceva extrem de interesant in el

saskiul said...

Subscriu. Mersi de felicitari.

Maria de Romania said...

Copilarie si Ion Anapoda.. Sa stai nemiscat in fata ecranului care spune o poveste frumoasa prin intermediul unor oameni talentati. Unul dintre aceia va fi mereu pentru mine Dinu Manolache.

patty_35 said...

Astazi, revazand, dupa (foarte) multi ani, "Fata morgana', am descoperit ca Dinu Manolache nu mai e de mult printre noi...

Mare pacat...

Artistii, oamenii de valoare, in general, parca pleaca mult, mult prea devreme(prea repede)dintre noi!

Cum s-a intamplat si cu Emil Hossu.

Dumnezeu sa-i odihneasca, iar pe noi sa ne bucure, de ce nu, amintirea lor!

Cat despre film("FATA MORGANA")-,el are o... candoare cum (astazi) rar mai gasesti.

Nu?

saskiul said...

Dumnezeu sa-i odihneasca si sa-i ierte pe amandoi.
Am revazut si eu FATA MORGANA acum cateva luni si m-am ingrozit cat amatorism a putut sa incapa. Nu stiu daca are "candoare" acest film. Sunt, sigur, niste situatii ... simpatice, insa totul e mult prea stangaci, schematic. Iar actorii - indragiti, iubiti, adorati - nu-si dau nici pe departe masura. Este, cel mult, o pagina-document. Parerea mea. Incerc doar sa nu ma mint, sa nu mint, nicidecum sa "demolez" un hit sau altul din acei ani.
Daca de la Emil Hossu nu a ramas in picioare, cred, niciun FILM, de la Dinu M au ramas, slava cerului, cateva. Emil Hossu a fost simpatic in filme, in teatru, insa nu a lasat niciun personaj strong, credibil, complex etc. In niciun FILM. Ma rog, eu nu as numi filme-filme imaginile miscate in care a aparut el. Altminteri mi-a fost simpatic. Mi-au fost simpatici amandoi de fapt.

P.S. Daca e sa vorbim despre candoare nealtoita cu amatorism, stangacie, superficialitate, as propune alte titiluri de filme ro...

patty_35 said...

Poate o sa te surprinda ce spun, dar viata pare uneori mai... stangace decat orice... fictiune.


In rest, iti respect parerea si chiar te invit sa dai/sa scrii despre acea lista de filme de care vorbeai.


SUCCES!

saskiul said...

Una e stangacia din viata, alta e stangacia unui artist care e de presupus ca stie ce vrea. O opera de arta poate fi oricum, dar nu stangace, amatorista, simplista, falsa etc.
Propunerile mele ar fi urmatoarele: MEANDRE, 100 LEI, NUNTA DE PIATRA, CONCURS, RECONSTITUIREA, FALEZE DE NISIP, PAS IN DOI, DREPTATE IN LANTURI, PROBA DE MICROFON, SECVENTE, LA CAPATUL LINIEI si inca vreo cateva