K lumina

Veşnicia s-a născut la sat – spunea Lucian Blaga acum aproape un secol. L-am auzit, aseară, pe Mihai Neamţu rostind aceste cuvinte (în conferinţa de promovare a noii ediţii a cărţii sale, Bufniţei din dărâmături), însă – atrăgea el atenţia – satul nu e Lancrăm (adică al celui care afirmase, înainte de a muri, că nu a putut să creadă în învierea lui Hristos), ci – for believers only, adică pentru „cei ce au urechi de auzit şi ochi de văzut” - Bethleem. Dar – dacă îl credem pe Sf. Ioan Scărarul – Dumnezeu nu e un S.R.L., nu e de găsit într-un exclusive club, ci „Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor: al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi al celor necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor. Căci e ca răspândirea luminii, ca arătarea soarelui, ca schimbarea ceasurilor.” Sau, ca-n versurile cântecului Ca soarele, ca floarea (music & arr. Florin Bogardo, voice: Stela Enache): oricine-ai fi când dragostea te cere / iubeşte pe oricare, cine-ar fi / are nevoie omul de iubire / cum are şi de pâine–n orice zi / iar când cu viaţa e să dai căldură / mulţimii care împrejur îţi stă / să fii ca floarea care-şi dă parfumul / fără să-ntrebe pentru cine-l dă / când binele te-ndeamnă să faci bine / ajută pe oricine-atât cât poţi / nu căuta, fii tocmai ca lumina / te dăruie ca soarele la toţi / te dăruie / ca soarele, / ca floarea, / la toţi / la toţi.