Top priority

Azi am fost – cu OB – la biserica ucrainiană din TM. Theodor a stat, aşa cum îi spunem mereu: smirnă. Cu o lumânare în mână l-am dus în faţa altarului să se împărtăşească. Mai era acolo o fetiţă cu vreo doi ani mai mică decât el şi mama ei, de la care am luat lumină pentru lumânare. Cântările liturgice din limba ucrainiană mi-au amintit de sound-ul inconfundabil al filmului – extraordinar şi el - Umbrele strămoşilor uitaţi, de Serghei Paradjanov. Predica (în limba română) a dezvoltat ideea evanghelică din Matei referitoare la căutarea împărăţiei cerurilor (ca top priority), la grijile zilnice („Therefore I tell you, do not be anxious about your life, what you shall eat or what you shall drink, nor about your body, what you shall put on. Is not life more than food and the body more than clothing? Look at the birds of the air: they neither sow nor reap nor gather into barns, and yet your heavenly Father feeds them. Are you not of more value than they? And which of you by being anxious can add one cubit to his span of life? And why are you anxious about clothing? Consider the lilies of the field, how they grow; they neither toil nor spin; yet I tell you, even Solomon in all his glory was not arrayed like one of these. But if God so clothes the grass of the field, which today is alive and tomorrow is thrown into the oven, will he not much more clothe you, O men of little faith? Therefore do not be anxious, saying, 'What shall we eat?' or 'What shall we drink?' or 'What shall we wear? For the Gentiles seek all these things; and your heavenly Father knows you need them all. But seek first his kingdom and his righteousness, and all these things shall be yours as well.") şi... workaholism. A fost o atmosferă vie, în ciuda reprezentărilor picturale, străine de orice program iconografic coerent, sobru – şi nu mă refer acum la o catapeteasmă a cărei trade mark să fie Sorin Dumitrescu ori Andrei Rubliov. Cred că mi-ar plăcea să ne mai întoarcem la această bisericuţă. Oferta din oraş nu e mare, mănăstirea Şinca Veche e departe, aşa că – până-n toamnă, când se redeschide capela de la liceu – n-avem de ales.

Seara ne-am întâlnit cu Tatiana şi Claudiu la Casa cu flori - the coolest restaurant in town. A fost o reîntâlnire de suflet în care, toţi patru, am pus ţara la cale în ce priveşte povestea lor (şi chiar a noastră) ce va începe – oficial – în ziua când este comemorată (după calendarul gregorian) Revoluţia bolşevică din Rusia: 8 noiembrie 2008. Heaven bless them and may it bless us all!