Coming home

Ne întoarcem acasă (suntem în Săgeata albastră), unde o să ne întâlnim cu C&T şi deja ne e dor de Cluj, de străzile lui aşezate pe coline, de magazinele cochete şi de clădirile istorice frumos renovate din centru. De eleganţa trecătorilor, de curăţenia de acolo, de aerul lui de oraş occidental (mai occidental ca Timişoara) ce ne-a făcut adesea să credem că suntem într-o urbe din Ungaria în care se vorbeşte româneşte (cu accent maghiar). Într-un fel, excursia la Cluj a fost asemenea unei descinderi într-un laborator, într-o oază de civilizaţie, de frumuseţe urbană (în ciuda „petelor” rămase moştenire din vremea comunistă) ieşită din peisajul cenuşiu-monoton prezent încă în urbea de pe Bega.
De dimineaţă am fost (la recomandarea unui amic) la o capelă din incinta unei organizaţii numite „Christiana” (opposite Şcoala „Liviu Rebreanu”). Am ajuns imediat după începerea Utreniei şi am stat, evident, până la terminarea Liturghiei. Totul a fost dream-like, peste aşteptări: frescele de pe pereţi (pictura fiind comisionată de fostul preot, un american convertit la Ortodoxie) în stil bizantin, la fel şi muzica performată de un grup mixt de tineri talentaţi şi dăruiţi, slujirea de către un preot atent şi purtător de firesc. Aproape că-mi vine să fac naveta la această capelă. Şi aş face, dacă ar fi la 3, nu la 330 de km de casa noastră. I-am spus preotului, după slujbă, că în Timişoara există doar două astfel de locuri (lângă Poliţie şi la capela unde mergem noi). Mi-a răspuns că şi în Cluj tot două există, al doilea fiind o biserică lncă în construcţie. Mi-a vorbit despre o biserică de pe bv. Eroilor parcă (având hramul „Schimbarea la Faţă”), însă n-am apucat să o vedem.
Înainte de a ajunge la gară am trecut pe la Grădina Botanică a oraşului – mereu lncântătoare. N-am mai văzut-o de prin 1996. Situată pe dealurile Clujului cu specii variate de plante şi arbori, cu sere mari ce adăpostesc vegetaţie tropicală şi nu numai, Grădina Botanică din Cluj este tot atât de departe de Parcul Botanic din Timişoara pe cât este Clujul de Timişoara. Eh, oricât de frumos ar fi, Clujul e pentru mine un minunat oraş de împrumut. Nothing compares to my hometown anyway.