Unul din subiectele pe val zilele astea e retragerea din televiziune a lui Teo – vedetă autohtonă fabricată de mass media ultimilor 10-15 ani. Ţi se rupe inima când citeşti mesajele de solidaritate (venite din partea unor colegi de breaslă, altminteri simpatici, precum Cârcotaşii sau Alin Ionescu de la Cotidianul) şi regretele patetice pentru – vezi Doamne – perioada nefastă prin care trece ea. Comentatorii on line îşi spun părerea la obiect, fără politeţuri şi menajamente: „Slavă Domnului că am scăpat de acest monstru, vector al greţosului fenomen numit manelism. Păcat că nu a dispărut de pe sticlă înainte de a fi promovat toate non-valorile pe sticla tv a canalelor pe care s-a produs. Ce privelişte grotescă a putut să fie de-a lungul acestor ani! Bleah!” sau „…Regrete, regrete, dar să nu facem abstracţie de cuvintele cheie ale diverstismentului practicat de măreaţa doamnă Teo: vulgaritate, mitocănie, umor grosolan, show-uri de două parale, interlocutori cu IQ minim. Eu cred că merită o foaie în istoria diverstismentului de doi lei.” Ce e val ca valul trece, dar - chiar dacă Teo pleacă - vulgaritatea, mitocănia şi umorul grosolan continuă să domnească în presa audio-vizuală şi scrisă. Pentru că, nu-i aşa, asta face rating în România.
1 comment:
De la Caragiale citire
Insemnatate presei
"Adesea ori auzi pe unii sceptici, cari nu cred în nimic, cari nu vor să înţeleagă că omenirea are o menire, susţinându-ţi că invenţia tiparului a dat între altele omului şi mijlocul de a-şi arăta dobitocia şi a-şi exercita perfidia; că presa liberă este adesea un testimoniu de paupertate intelectuală a unei naţii şi un document de rele năravuri şi rele apucături. Uită însă scepticii să socotească marile avantaje ale presei.
Un exemplu recent le va astupa gura. Iată-l:
Gheorghe Marin, un om modest până alaltăeri, devenit astăzi ilustru, a fost omorît şi chinuit, torturat şi asasinat de comisarul Creţu.
După ce l-a ucis, comisarul asasin a pus câţiva sbiri de au luat cadavrul şi l-au îngropat noaptea.
Ce ar fi devenit nenorocita văduvă şi orfanii victimei, dacă nu era, gata la postul său, sentinela neadormită a opiniei publice, presa ?
Din nenorocire pentru Gheorghe Marin şi familia, presa a aflat această tragică împrejurare, şi cu toată sinceritatea şi buna credinţă de care este capabilă, a dat alarma cu atâta energie încât asasinii au trebuit să bată 'n retragere.
Ei, îngroziţi de descoperirea infamiei lor, s'au dus în toată graba la locul unde îngropaseră pe mort, l-au desgropat şi i-au dat drumul, ameniţându-l însă că dacă va spune cuiva cele întâmplate îl omoară şi-l îngroapă iar.
Şi astfel, graţie glasului puternic al presei, Gheorghe Marin a fost redat familiei sale şi societăţii.
Suntem în dulcele Paştelui; să zicem cu toţii: Gheorghe Marin a 'nviat ! - Adevărat a 'nviat !."
Post a Comment