La grande bouffe

Surprise, surprise! Sună Dan Voinea de pe strada Poeziei din cetatea noastră să-mi spună că a trecut, aşa, într-o doară. De fapt, întoarcerea lui pe strada Poeziei se desăvârşeşte abia atunci când începe să semene cu (şi chiar duce mai departe) happy ending-ul din The Fisher King (minute 1:50-4:08). Până atunci, maestrul e încă on the way. Aşa că am petrecut p.m. şi prânzit împreună cu Dan, Marius (verişorul lui) şi cu Ondine. Seara ne-am dus – ca anul trecut – la Săcălaz, la Dorin, Lia & Filoteea, alături de alţi câţiva prieteni-colindători. Nu ştiu de ce, dar Crăciunul (ca şi Paştele), cu toată experienţa sa de grande bouffe (vezi filmul omonim regizat de Marco Ferreri) are, pentru mine, cel puţin această semnificaţie clară, precisă: atunci, more than ever, îmi doresc să mă hotărăsc să redevin (aşa cum am fost, vreme de 2 ½ ani, până în ziua eclipsei din 1999) lacto-ovo-vegetarian.