Metamorphosis

Zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989. Ca toată România, stăteam şi eu – împreună cu amicul Dan Voinea, cu alţi soldaţi, gradaţi şi ofiţeri – cu ochii non-stop pe televizor. Doar se transmitea revoluţia „în direct” ... Atunci, într-una din serile târzii ale acelui decembrie însângerat, aveam să văd la Televiziunea Română Liberă (asta îi era titulatura) un videoclip (prefaţat de Cristian Ţopescu) în care Loredana Groza făcea play back la megahit-ul autohton Bună seara, iubito (apărut în 1988), iar imaginea ei fusese mixată cu scene dramatice din câmpul de luptă care, at the time, fusese centrul Bucureştiului. „Lipeala” a prins atunci (datorită versurilor: „bună seara iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte / că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte, că intră iubiri prematur în morminte etc.”), chiar dacă azi majoritatea tinerilor nu pricep conexiunea.
Am postat pe youtube acest clip în urmă cu vreo doi ani şi, cu o frecvenţă aproape săptămânală, primesc în continuare comentarii de la cei care se întâmplă să-l acceseze. Cei mai mulţi scriu cam aşa: „doamneee! de ce a trebuit să se schimbe Loredana? Era atât de frumoasă atunci şi canta o melodie aşa frumoasă, şi azi e aşa urâtă şi cântă nişte melodii aşa tâmpite!!!!!!!!”…Observaţie corectă, doar că, dacă am pătrunde mai adânc în miezul problemei, am vedea că nu numai Loredana şi-a schimbat „look”-ul în direcţia numită de comentator. Muzica de divertisment (uşoară sau pop), care - prin unele voci de compozitori, textieri, orchestratori, interpreţi – reuşea să fie mărturisitoare chiar, nu mai e ce a fost, fiind sufocată din ce în ce mai mult de infantilism, derizoriu şi abjecţie – separat sau toate la un loc.