Tuesday, 10 March 2009

A letter from a rocker

Recent primesc pe mail o Scrisoare către liceeni, semnată Tudor Chirilă. Simpaticul rocker-actor a conceput o enciclică pentru cei a căror putere stă „în curăţenie”. Prin epistola sa făcută publică doreşte să-i trezească din „somnul cel de moarte” pe cei aflaţi la vârsta anilor de liceu, când – vorba cântecului – „te crezi legendar Prometeu”. Le-am citit-o şi eu elevilor mei de clasa a XI-a. Cei mai sclipitori dintre ei (atinşi însă de flagelul imaginilor tembelizante în detrimentul şi împotriva cuvântului scris) consideră că demersul „revoluţionar” al leader-ului de la Vama (ex-Vama Veche) este greu de realizat şi idealist. Ceilalţi (majoritari) s-au purtat copilăreşte şi au ascultat ce le-am citit doar „pe diagonală”. De remarcat că nu se pomeneşte nimic despre cele nevăzute, despre sufletul acestor copii/adolescenţi. Îi îndeamnă să-i citească pe Goethe, Dostoievski, Tolstoi, Dickens, Thomas Mann etc. însă fără nicio referire la importanţa de a cunoaşte background-ul (cultural-politic-religios) operelor lor şi de a se pregăti sufleteşte pentru astfel de întâlniri.
Patetică pe alocuri, încercarea lui TC de a le administra adolescenţilor de azi, mult prea blazaţi, o infuzie de optimism (gen „voi mai aveţi o şansă, voi aveţi şansa!”) de a le spune să nu se gândească la furat când tocmai hoţii, găinarii şi impostorii sunt idolii acestor generaţii, când ei, aceşti idoli, se află în orice clipă – datorită răspândirii internetului - at a click distance mi se pare naivă, neaplicabilă, inutilă. Ce urmări poate să aibe în rândurile acestor tineri îndemnul „Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână.” când niciun elev nu şi-a format, până la vârsta de licean, deprinderea de a citi un text (orice text), de a-l gândi, de a încerca să-l înţeleagă? Când toţi au în cap sau numai filme americane de ultimă oră sau telenovele sau manele şi cele asemenea? „Căutaţi-vă între voi. Vedeti care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi.” – zice el, însă înhăitarea se face, de când lumea, în jurul prostiilor şi bravării, niciodată în numele unor idei, al unul ideal de cuminţenie sau în numele Frumosului, Binelui, Adevărului. „Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult ca ei.” Ba chiar cu gândul ăsta vor tinerii săi domine pe „ei”, cei aflaţi acum pe val!
Poate cel mai adevărat pasaj din scrisoarea către liceeni al lui TC e acesta: „E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequilla. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rau ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.” Îmi amintesc şi de îndemnurile mamei şi de ceea ce ne spunea la clasă profesoara de istorie din liceu, cu peste 20 de ani în urmă. Avea dreptate: dragostea pentru lectură trebuie deprinsă înainte de terminarea liceului. După aceea e prea târziu.
În fine, sunt de acord că puterea liceenilor „stă în curăţenie” – de aceea sunt bucuros să fiu printre ei. Iar ofensiva prin bine împotriva răului mi se pare cea mai de bun simţ. Nu mai rămâne decât ca „adrisantul necunoscut” – sutele de mii de elevi - să privească în jur, cu multă luare aminte, şi să vadă unde i-a adus pe „oamenii mari” setea de bani. Exemple se găsesc peste tot.
„Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicaieri.” Dar majoritatea covârşitoare sunt fie resemnaţi, fie nepăsători şi aproape toţi spun că acum e momentul să-şi trăiască viaţa. Dacă acum nu, atunci când? De învăţat – mi-a spus una din elevele cele mai dezgheţate – mai pot să înveţe şi mai târziu, dar când să se distreze dacă nu la vârsta asta?
Lăudabilă iniţiativa lui Tudor Chirilă de a se adresa liceenilor, de a încerca să le transmită din experienţa lui de viaţă, însă mă tem că lectura acestei scrisori ar trebui precedată obligatoriu de o cură intensă de dezintoxicare sau, oricum, de o pregătire temeinică a sufletului lor de adolescent – curat, însă răvăşit de atâţia idoli şi falşi dumnezei mass media – pentru a putea nu doar privi, ci şi înţelege.

4 comments:

Pildit said...

Eu zic ca e o initiativa de laudat, chiar daca are lipsuri.
Nici nu e prea usor sa vorbesti pe limbajul liceenilor si sa transmiti niste lucruri profunde. Asa cum incearca si Dan Puric, Tudor Chirila poate schimba ceva in mentalitatea tinerilor. Eu unul ii tin pumnii!

saskiul said...

Corect, maestre, d-aia am si laudat-o. Mingea a fost aruncata. De-acum LOR le ramane sa marcheze.

papaşa said...

Drept ai socotit, cum că înainte-adresarea către cei mai nevârstnici cade-se a pregăti sufletele şi înţelegerea lor, pentru a putea să cuprindă chemarea la viaţa pe care le-o dorim, sau poate NE dorim ca EI să o aibă! Altminteri, degeaba "am murit la revoluţie"... Dar cum? Şi mai ales: cine?... să-i pregătească pe ei, cruzii de ei, să-i aducă la înţelegerea dorinţelor noastre... Cumva sistemul?... cel politic..., cel de învăţământ..., Biserica, da,... CNA-ul, poate..., Dan Puric,... Sorin Dumitrescu,... pr. Justin,... pr. Arsenie,... Câteva voci, câţiva cuvântători într-o mare de (tele-, da, adică de la mare distanţă) spectatori, într-un spectacol de la care ne vom ridica, având în urechi spusele deja mult (prea-)exersate: ca la noi, la nime',... aşa ceva, numai la români,... m-am săturat de... etc. Starea(!) ne arată ce, cât, cum făptuim din ceea ce clamăm. NOI sântem neamul nostru! Paradoxal, nu?! NOI sântem propria lehamite, pe care o hrănim cu ezitări şi ne-asumare. Noi sântem lumea cea "rea", nepăsătoare. DAR: cu noi începe viaţa celor de care sântem nemulţumiţi în loc să fim mândri. Iertaţi, de v-am in-comodat, nu de voi, ci de NOI, românii, vorbeam! Mulţumesc celor care au răbdat! Cu drag,

saskiul said...

Da, paradoxal, noi suntem "aceasta lehamite" si cu noi poate incepe viata celor de care suntem nemultumiti. Am o singura rezerva, referitoare la propria identitate nationala - stricto sensu - a omului. Neamul este pentru mine ceva foarte amestecat, nicidecum omogen. Asa vad eu. De aceea ma si bucur ca sunt cetatean al acestui Pamant. Aici ma simt in largul meu.