Sunday 29 March 2009

A man for all seasons

Vineri seara am fost cu Theodor la un concert vocal-simfonic (în două părţi) de excepţie: Alexander’s Feast de Haendel. La pauză Theodor a vrut iniţial să mergem acasă de foame, însă când am ieşit de la filarmonică s-a răzgândit şi mi-a cerut să ne întoarcem. Aşa că am rămas până la sfârşit.

Zilele acestea se împlinesc 20 de ani de la trecerea lui Nicolae Steinhardt la cele veşnice. Cu acest prilej, Editura Humanitas a pregătit o apariţie editorială de excepţie: cartea lui George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt şi paradoxurile libertăţii. O perspectivă monografică. De la acest om dârz şi dintr-o bucată am învăţat despre importanţa dreptei socotinţe via Hristos: „creştinismul îndeamnă pe oameni să fie treji în toate, să nu fie copii la minte, ci la răutate să fie copii, iar la minte să fie oameni mari. Altfel se cuibăreşte prostia, care e un păcat (de slăbiciune, de lene, de nefolosire a talentului)”. Tot prostie şi păcat este – ne atrage el atenţia – şi plictiseala: „Plictiseală? Nepăsare? Înseamnă să te opreşti din drum. Creştinul nu se opreşte.” El mi-a amintit că oamenii civilizaţi, nu masele acceptă libertatea, că „numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea”. Şi tot el mi-a desluşit taina din Stalker: „Fiecare tot ce vrea obţine, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se dobândeşt cu neprecupeţit sacrificiu, cu nedezminţită încăpăţânare, înfruntând lenea, nestăruind asupra scrupulelor”, adică importanţa luptei: „Împrejurările nu sunt o scuză decât pentru rataţi ... Totul nu e să învingi, ci să lupţi până la capăt ...Pe capra dlui Seguin, în nuvela lui Alphonse Daudet, a mâncat-o lupul, dar în zori, după ce ea luptase toată noaptea. Asta-i singura noastră datorie sfântă: de ne este dat să cădem, să fie în zori”, căci „este mult mai interesant faptul că omul e imperfect decât acela că Dumnezeu este perfect. Noi suntem minunea, nu Dumnezeu.”

2 comments:

Pildit said...

O sa caut si eu cartea. Am imprumutat o carte tot de George Ardeleanu, o monografie a lui Steinhardt mai veche.

saskiul said...

Mi se pare un eveniment editorial aceasta carte.O mare bucurie...