Azi, duminica Tomii. Pilda episodului ce-i este dedicat în Evanghelii invită – ne spunea Pr. RN – să ne amintim de toţi cei care, asemenea lui, au ispitele lor şi-şi refuză bucuria comuniunii liturgice. Nu de alta, dar gândul semeţ (care ne somează a-i judeca şi chiar desconsidera pe cei care încă nu cred, ci – precum Toma - aşteaptă să pună mâna pe rană, pe coasta străpunsă etc.) ne dă mereu târcoale şi ne întinde felurite mrejuri.
După-amiaza am petrecut-o la ţară, la Izvin, en famille (tusşapte), la iarbă verde. Spre seară i-am vizitat pe Tatiana şi pe Claudiu la casa lui Claudiu din Izvin şi am mers cu ei pe malul Begăi. La întoarcere am luat în palme câţiva pui de găină (în vârstă de trei săptămâni) şi le-am mângâiat (împreună cu Theodor) puful galben, amuzându-mă de piuitul lor precipitat atunci când mă îndepărtam, cu ei pitiţi în căuşul palmei, de cloşca alarmată. La ieşirea din sat ne-am oprit să petrecem câteva clipe alături de un ponei brun. Ciripitul păsărilor, cântecul cucului şi al mierlei, orăcăitul broaştelor, puii ocrotiţi de cloşcă, poneiul zărit la plecare nu sunt decât nişte stropi de viaţă în ritmmurile naturii meniţi să primenească – cât s-o putea – anchilozarea existenţei noastre citadine.
No comments:
Post a Comment