Sexploitation

Găsesc, în varianta electronică a României libere, un comentariu la o emisiune TV. Emisiunea cu pricina este de la o vreme printre primele în cursa pentru rating din segmentul orar în care e difuzată (seara târziu). Fapt surprinzător, invitaţii obişnuiţi ai acelui talk show de tip tabloid nu sunt arhicunoscutele şi mediatizatele vedete ale momentului (care, bineînţeles, nu au ce spune lumii şi tocmai de aceea fac rating), ci – fapt neobişnuit, să recunoaştem - trei foste stele de muzică uşoară românească: Silvia Dumitrescu, Carmen Rădulescu şi Oana Sârbu. Tustrele au debutat la sfârşitul anilor 80 şi au dispărut, treptat, din peisaj. Oana Sârbu şi-a conservat look-ul – by far – cel mai bine, Silvia şi Carmen sunt mai durdulii, mai zdupeşe acum (so what?). Ei bine, trebuie să recunosc: preţ de câteva minute m-am simţit frate cu acest Dan Capatos - master of ceremonies şi host al „Showului păcătos” (aşa se numeşte emisiunea): „Am picat la treapta a doua de liceu – zice el – tot ascultând discurile Silviei Dumitrescu şi Loredanei Groza”... E vorba despre Cred în tine, Bună seara, iubito şi Un buchet de trandafiri – discuri compuse şi orchestrate (la synthesizer) de Adrian Enescu. Prezent cu două piese pe discul Silviei este şi prematur dispărutul Doru Căplescu. Silvia a cântat (mă rog, a făcut play back) Cred în tine şi, pentru câteva clipe, monitorul ce reda – prin you tube ­– emisiunea TV s-a contaminat de poezia şi ritmurile pop din acele vremuri „de altădată”. Chiar dacă Oanei Sârbu nu i-a plăcut sintagma („totuşi, nu suntem de pe vremea lui Gică Petrescu!”), sound-ul acelor piese (purtând marca Adrian Enescu, mult lăudat şi – culmea! – respectat de moderatorii emisiunii pentru...discreţia sa de o viaţă) este dintr-o altă lume. Ca să sublinieze contrastul şi mai pregnant, Capatos a pregătit un montaj audio-vizual având ca fundal hit­-ul Ani de liceu de Florin Bogardo (feat. Stela Enache). Imaginile „de dinainte” – diafane, romantice, tandre – ni-i arătau pe Oana Sârbu şi Bănică jr. în postură de liceeni îndrăgostiţi (secvenţele sunt decupate din filmul Liceenii); imaginile „de azi” – ce frizează pornografia - surprind tot nişte liceeni dansând provocator in nude şi făcând streaptease într-o discotecă. Then and now – spune moderatorul. Într-un fel are dreptate. Atâta doar că şi „înainte” se vorbea despre „şi mai înainte” în termeni nostalgici. (Era o glumă pe atunci: De ce spune Partidul „Tot înainte!”? Pentru că înainte era mai bine.) Mitul „vârstei de aur” nu s-a născut după 1990 în România, chiar dacă acum „se dă voie” la desfrâu „în toată regula” şi nebunia pare generală. În acest sens poate are dreptate Alexandru Matei, autorul comentariului din România liberă: emisiunea lui Capatos este un exemplu tipic de sexploitation, de „grosolană manipulare cu televizorul pentru că oricine ştie că elevii din anii ‘80 nu erau Mihai şi Dana din Liceenii, aşa cum nici elevele de astăzi nu sunt actriţe porno”.