Hectic

Împreună cu Raluca am fost, ieri şi azi, la câteva filme din cadrul Timi-Short 2009. am văzut astfel vreo trei filme din şcoala poloneză a anilor 50-60 (regizate de Zanussi, Polanski, Skolimowski, Piwowski) şi, dintre cele recente, Red Sands (UK) şi Fidel (Rusia). Seara m-am întâlnit cu Virgil, Ciprian şi Ionuţ, care îl însoţeau pe Archbishop Lazar (din Canada). Am fost translator la conferinţa susţinută de ÎPS Lazar şi, recunosc, am făcut interpretarea rather nervously – nu mă simt în apele mele să traduc conferinţe despre Ortodoxie în faţa unui public atât de numeros. Acum, când privesc înapoi înţeleg că n-aveam motive. Dar atunci, în decursul celor două ore mă simţeam prizonier şi m-am consumat pe dinăuntru în faţa celor – aprox. – 300 de perechi de ochi. Cartea pe care i-am tradus-o, Icoana ca Scriptură, tocmai a ieşit de la tipar şi arată – grafic – excelent (coperta îi aparţine lui Dan Voinea), mai puţin în interior, datorită ilustraţiilor alb-negru.

Pe la miezul nopţii ne-am întâlnit cu Claudiu the pilot. Am stat de poveşti vreo patru ceasuri. Am depănat amintiri din anii 80 (avem aceeaşi vârstă) şi am vorbit despre copiii noştri.

Azi a.m. au trecut pe la noi Virgil, Ciprian & Vladika. Ne-a vorbit, între altele, despre atitudinea rigidă a unor monahi care dispreţuiesc taina cununiei. Prin felul său de a fi, înaltul ierarh mi-a amintit de jovialitatea, spontaneitatea şi umorul lui Allan Farrar (R.I.P.). Pe la prânz ne-am dus la cinema şi am văzut cinci filmuleţe de la Institutul de Film din Ierusalim: Vida, Point of View, Insights, Shred of Hope, Wind Chimes – toate, fără excepţie demne de interes. Apoi ne-am întâlnit cu Pitbull şi-am stat la taifas despre filmul românesc.

Seara am fost la un concert de muzică românească: Nebănuitele trepte pentru soprană şi grup instrumental (V. Munteanu), Scene ludice (G. Balint), Siciliana-Blues pt. flaut, pian, percuţie şi orchestră (Cornel Ţăranu) şi Revuluţia (Adrian Iorgulescu) – operă în două acte după „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”. Au fost prezenţi în sală Cornel Ţăranu şi Adrian Iorgulescu – ale căror lucrări le-am îndrăgit cel mai mult.