Cinema as poetry

Metafora – „o comparaţie prescurtată” (Vendryes), „modul de a visa al umanităţii” (G. Călinescu), „singura care poate da stilului o poartă spre eternitate” (Proust) – este pentru Ortega Y Gasset „cea mai mare putere a omului, învecinată cu vrăjitoria, ca un instrument de creaţie uitat de Dumnezeu în creaturile sale, tot aşa cum chirurgul distrat îşi uită un instrument în trupul pacientului” şi totodată „mai mult decât un mijloc al expreciei, un mijloc esenţial al cunoaşterii”...

...Am urmărit cu Raluca aseară, într-un mini-maraton cinematografic, Dreptate în lanţuri şi Pas în doi. Am avut alături gaşca de la Pătrunsa (plus Diana). Cele două filme ale lui Dan Piţa au ca numitor comun atât muzica lui Adrian Enescu, cât şi pe doi din principalii interpreţi: Petre Nicolae şi Claudiu Bleonţ. Sunt două filme realizate de cineaşti în plină forţă creatoare, deschişi spre experiment, spre metaforă, spre cinema as poetry.