În 1983, filmul său Faleze de nisip, avea să işte mare vâlvă. A fost ciuntit imediat după lansarea sa pe ecrane şi apoi - precum Meandre şi 100 lei (de Mircea Săucan), Reconstituirea şi De ce trag clopotele, Mitică (de Lucian Pintilie) - trecut la categoria forever banned, până în 1990. Regizorul – în mod surprinzător – a intrat în producţie (imediat după interzicerea Falezelor...) cu această poveste retro despre haiduci, cu un titlu care – inevitabil – amintea de nedreptatea ce i se făcuse filmului său precedent. De parc-ar fi vrut să rostească revoltat, într-un glas cu menestrelul Vali Sterian: „În codrul verde nu se mai pierde / Nu se mai vede urmă de cal / Pe la izvoare nu mai apare / Umbra călare-a vreunui haiduc. / Unde s-au dus, când au apus / Anii de sus ai gloriei lor? / Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? / Caii şi flintele haiducilor? / La drumul mare nu mai apare / Să mai omoare câte-un ciocoi / Să ia toţi banii pentru ţăranii, / Pentru sărmanii plini de nevoi etc.”
Genul de aventuri părea – atunci, ca şi acum - ultrafolosit. Personajul (un justiţiar) trimitea, la o primă privire, la eroii istoricelor filme istorice ori la cele cu comisari. Dar Piţa - ajutat de o echipă de zile mari: directorul de imagine Vlad Păunescu (poezia imaginii sale – scria Eva Sârbu în revista Cinema – „arde chiar şi în alb-negru”) şi compozitorul Adrian Enescu (a cărui muzică – arată aceeaşi Eva Sârbu – „este gravă, majestuoasă, ea nu însoţeşte, ci precede, sugerează sensul imaginilor (...) şi poate că nici nu este muzică, ci un univers de sunete armonioase”) fiind principalii colaboratori, alături de admirabilii actori: Ovidiu-Iuliu Moldovan, Claudiu Bleonţ, Petre Nicolae, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Vasile Niţulescu, Patricia Grigoriu, Ana-Maria Călinescu – a ştiut să se ferească de capcanele şi poncifele filmelor „de acţiune”, ce mizează pe spectacol exterior.
Dreptate în lanţuri - realizat, la fel ca filmul lui Mircea Veroiu (cu care a fost comparat), Să mori rănit din dragoste de viaţă, în black & white - îşi propune, aşadar, să radiografieze „jocul secund” şi plin de nuanţe din existenţa unui mit - un personaj sortit să intre în legendă. Filmul lui Piţa e astfel un film nu atât despre un outlaw care omoară ciocoii şi ia de la bogaţi ca să dea la săraci, despre eternul haiduc „frate cu codrul verde”, cât despre ideea de dreptate, care smulge lanţurile de ieri, de azi, dintotdeauna.
No comments:
Post a Comment