2B or not 2B theatrically illiterate?

O dimineaţă aproape geroasă (ou sont les neiges d'antan?), iar seara, primii fulgi de nea din toamna-iarna asta. Ca spectatori de provincie ce suntem (asta e: trebuie să ne asumăm statutul de provincie culturală al Timişoarei în raport nu numai cu Bucureştiul, dar şi cu Iaşiul, Clujul şi - iată! – Sibiul) am devorat versiunea scenică a lui Radu-Alexandru Nica (montată la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu) a tragediei shakespeariene, Hamlet. Ne-a plăcut scenografia lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vlaicu Golcea, interpretarea Ofeliei Popii (Ofelia) şi a întregii echipe: Ciprian Scurtea (Hamlet), Mariana Presecan (Gertrude), Cătălin Pătru (Claudius), Adrian Matioc (Polonius), Vlad Robaş (Horaţio), Adrian Neacşu (Laertes), Codruţa Vasiu (Gropar), Pali Vecsei (Gropar). De bună seamă că întâlnirea cu o dramatizare nu se face pentru a afla ce se întâmplă în piesă („discursul” propriu zis, subiectul), ci pentru a vedea cum este ea pusă în scenă şi care sunt elementele de limbaj scenic folosite de regizor („reprezentarea”). Dar – trebuie să recunoaştem! - puţini spectatori sunt alfabetizaţi în acest sens, în ciuda familiarizării lor cu mediul audio-vizual. (Alfabetizarea, în fond, ţine acum nu de abilitatea de a recunoaşte literele alfabetului, ci de a alege şi discerne informaţia, de a prelucra mesajul audio-vizual transmis de media vremurilor moderne. So: to be or not to be...theatrically illiterate?) Pe de altă parte însă, câţi dintre noi ştiu să decupeze din programele TV sau din filmele de la cinema acele programe şi filme care folosesc un limbaj – matur, articulat –, care nu se mulţumesc să ilustreze - pueril, livresc - o situaţie, un scenariu? Hamlet-ul lui Alexandru Nica este cool, are prospeţime şi viziune, folosind un limbaj modern în care îmbină - fericit şi armonios - „libretul” shakespearian arhicunoscut cu mijloacele de expresie ale zilelor noastre. După spectacol am mers pentru un follow up (noi doi, împreună cu Oana şi Octavian, însoţiţi de seniorul meu ex-profesor de geografie, TG) la cofetăria din subsolul „Casei cu flori” – de departe restaurantul cel mai cosy, cel mai smart din urbe.