Ploua infernal

Azi a plouat non-stop. De dimineaţă ne-a dus Raluca la şcoală şi, după ce ne-a lăsat pe fiecare la locul său, a pornit-o (pe o ploaie năprasnică şi pe o vizibilitate redusă, pentru că, la 07.30 încă nu se luminase de ziuă) singură la volan (în premieră!) spre serviciul ei. Seara am fost toţi trei la un recital cu Sonatele nr. 6, 7, 8 pentru pian (Petr Limonov – Rusia) şi vioară (Andrei Gocan) de Beethoven. Cu noi în lojă a stat Maria. Theodor a identificat, încă de la primele note, gama fiecărei sonate (la major, do minor, sol major). De la librăria din holul Filarmonicii am luat un calendar superb cu icoane (din acelea care – vorba lui Serghei Bulgakov – „seduc, nu conving”) pictate de Georgios Kordis. Din păcate însă, bisericile ortodoxe (locul care s-ar cuveni să adăpostească aceste comori de artă bizantină) sunt într-o proporţie covârşitoare zugrăvite cu picturi (romantice, zaharisite, „realiste” şi pestriţe) desprinse dintr-un cu totul alt film. Un film ca o interminabilă telenovelă, căruia refuz să-i fiu părtaş.