Zodia leului

În weekend, de Theodor s-a agăţat un virus şi s-a ales cu febră de până la 39.6C. Un mix de leacuri dofotriceşti şi leacuri pentru suflet i-a scurtat brusc inflaţia: în nici jumătate de oră teemperatura i-a coborât la 37C. Cât a contat partea fizică (bobiţele homeopate) şi cât partea metafizică (rugăciunea) nu vom şti niciodată. Cred însă că e nevoie de amândouă.

De 2 iunie, asistat de profesorul său Mihai Jereb şi înconjurat de părinţi & bunici, Theodor a susţinut cel mai lung recital al său de până acum: Eu sunt un copilaş (W. A. Mozart), Cimpoiul, Banul Mărăcine, Joc, Pavel din Banat (prelucrări folclorice), Quadril (J. Haydn), Anglaise (E. Richard), Cântec (B. Bartok), Bagpipers, Polcă (A. Gödicke), Marşul măgarilor (Anonymous). Gazda: clubul Lions, care s-a ofeit să-i acorde pe timp de un an sprijin material pentru învăţarea pianului. Onoraţi de gestul leilor de a-l ajuta pe Theodor, sperăm ca ajutorul lor să fie într-un ceas bun, cum se spune. Printre leii care ne-au „încolţit” (cu care ne-am givănit), în această seară festivă: C. Vaida („godfather”, principalul „vinovat” şi organizatorul proiectului), C. Gârboni (directorul Filarmonicii Banatul care a pus pe roate activitatea acestei instituţii în ultimii doi ani), L. Ionică (manager la TVRT) şi fostul meu coleg de gimnaziu & liceu, Fane Moldt. De Fane îmi amintesc – deşi au trecut 30 de ani de-atunci – că, spre deosebire de mine, fusese cu părinţii la cinema Capitol să vadă un film românesc a cărui premieră o aşteptasem cu nerăbdare luni de zile: Bietul Ioanide. O notă proastă (luată, probabil, la matematică) a declanşat atunci (prin 1981) un embargou pus de mama pe dusul la cinema. Am fost o vreme invidios pe Fane şi pe alţi colegi de-ai mei de clasă pe care părinţii i-au luat şi i-au dus la filme. Mai cu seamă atunci când se întâmpla ca ei să vadă producţii arty şi drame cu pretenţii despre măştile şi jocurile de culise din high class society de dinainte şi de după august 1944 - cum e filmul lui Dan Piţa după George Călinescu. Eu stăteam consemnat acasă (asemenea puştiului din Katok i skripka), jinduind să le văd cândva, după ispăşirea pedepsei...