Sunday 16 August 2009

Dăruire şi discreţie

În ceea ce se numeşte „muzica uşoară românească” au existat şi personalităţi, autori ce şi-au păstrat – în condiţii de constantă presiune ideologică - verticalitatea. Şi – în ciuda succesului - discreţia. Într-un fel, omul Florin Bogardo (1942-2009) a trăit aşa cum a cântat: îndrăgostit de miracolul numit viaţă, de bine şi frumos. Iar sound-ul inconfundabil al pieselor sale (de care se apropie, poate, doar lirismul muzicii lui Anton Şuteu) – până acum imprimat cu parcimonie pe discuri - emană şi cheamă o sensibilitate aparte.

Atunci, înainte de 1990, în plină dictatură a limbajului de lemn, mai era loc pentru metaforă şi visare. Armoniile sale (melodii mereu proaspete şi rafinat orchestrate) cântau primele iubiri din anii de liceu, minunarea omului la întâlnirea cu „iubirea cea mare”, singurătatea şi împlinirea. După 1990, când scena acestui tip de divertisment s-a profilat excesiv pe texte denotative, licenţioase (când nu sunt de-a dreptul nişte truisme inepte), Florin Bogardo s-a numărat printre cei care au ieşit din joc. Nu dorea să fie în lumina reflectoarelor, era – afirmă soţia lui, cântăreaţa Stela Enache – „modest, umil, foarte credincios, nu-i plăcea publicitatea de nici un fel, nu din rea voinţă, ci din modestie pur şi simplu, se considera aproape un nimeni, chiar exagera de multe ori în privinţa asta”.

Testamentul său muzical din zona pop numără şi aceste două piese: una cu mesaj aproape psaltic despre „sărăcia în iubire”, despre strigătul omului către cer pentru a deprinde iubirea cea restauratoare şi imensa valoare a surâsului „atunci când se-ngână cu plânsul pe buzele amare” (Învaţă-ne, Doamne, iubirea!, pe versuri proprii) şi alta, o invocaţie adresată Născătoarei de Dumnezeu (Rugăciune, pe versuri de Mihai Eminescu). Sorţii au făcut ca sufletul acestui om să se urce la cer chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu o zi înainte ca el să împlinească 67 de ani.

„Încet, încet se primeneşte lumea asta…în sfârşit” – comentează pe net (cinic, inconştient, revoltat pe toţi cei care au trăit şi au creat sub comunism) un vizitator al unei gazete în format electronic, ce semnează „de da”. Într-un fel, are dreptate: este nevoie de primenirea unor ani, poate câteva zeci de ani (ori mai mult), pentru ca lucrurile şi valorile să se cearnă şi în România. Abia atunci bogata creaţia muzicală a unui compozitor de talia lui Florin Bogardo (pe care – din păcate - mulţi îl asociază doar cu hit­-urile Să nu uităm trandafirii şi Ani de liceu) să fie mai bine cunoscută, apreciată, difuzată: „Şi cine ştie – glumea compozitorul într-o melodie pe versurile lui Marin Sorescu - poate că în anul 4000, cercetătorii care vor veni îşi vor aminti şi de mine, spunând aşa ca o indicaţie, ca am existat la mijlocul secolului douăzeci, cu aproximaţie…”

8 comments:

Octavian said...

Frumos ceea ce ai scris. Acest om a fost un geniu creator, care a trait intr-o totala discretie. Ce intamplare totusi, ca cea mai cunoscuta creatie a sa sa fie tocmai "Ani de liceu", pe care personal o consider o piesa modesta - de altfel si partial inspirata dupa "Lui" a celebrei Michelle Torr - , pe langa "Ceramica", "Iertarea", "Un om, o viata", "Doctore", "Un fluture si o pasare", "Sa nu uitam sa iubim trandafirii" si lista poate continua.
Am vazut cu mahnire in suflet ca organizatorii Festivalului de la Mamaia din acest an, au uitat - sau evitat - sa ii aduca un pios omagiu maestrului Bogardo, care a incantat in anii '60 spectatorii cu superbe creatii, cu toate ca mereu i s-a refuzat un binemeritat loc I in sectiunea Creatie.
Desi sunt tanar - doar 30 de ani - afirm cu mandrie ca acest mare compozitor mi-a marcat intr-un sens pozitiv copilaria - il urmaresc indeaproape inca de la 5 ani - si adolescenta prin ceea ce a creat, prin modul in care a trait, prin discretia si modestia sa!
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

saskiul said...

Pai melodia aia a fost asa cunoscuta datorita filmului acela infantil care a adunat atatea milioane de tineri dornici de cheap entertainment. Normal, nu? Nu trebuie sa te mire. Sa te miri daca piesele enumerate de tine si altele ale lui Bogardo vor ajunge vreodata in top, cel putin la fel de celebre (la noi) ca "Ani de liceu".
Nici sfidarea de la Mamaia nu trebuie sa te mire. Doar se stie ce fel de festival e acolo.
Si eu il urmaresc pe Fl. Bogardo e de multi ani.

Octavian said...

Ma gandesc ca, chiar atunci in comunism, in anii '80, nu prea mai avea pentru cine sa compuna, in afara de Stela Enache. Din cate stiu, nu a incredintat compozitii decat sotiei sale, Mihaelei Mihai, Margaretei Paslaru si lui Aurelian Andreescu. Ori, pe la inceputul anilor '80 Mihaela Mihai era de mult fugita din Romania, Margareta Paslaru a plecat si ea iar Aurelian Andreescu a murit. Cine ar mai fi ramas? Stela Enache, ptr ca el nu isi mai canta de ceva vreme singur compozitiile; facea doar duet cu sotia sa! Nu l-as fi vazut sub nici o forma sa compuna ptr Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Angela Similea sau cele care mai rasarisera pe atunci.

Probabil ca declinul sau a inceput chiar atunci...desi asa de aiurea suna, ptr ca era genial, dar nu se mai cerea nici atunci genul de muzica creat de el. Stela Enache a fost multi ani in germania dupa '73 iar in anii '80 nu cred sa fi stat prea mult prin Romania dupa cum singura a afirmat!

Mai stiu cateva creatii ale sale care au participat pe la Cantarea Romaniei, dar nu cred ca a avut prea mare succes cu ele - desi de ex. "Un cantec pentru tara mea" suna foarte bine - pentru ca probabil trebuia sa fii foarte slugarinic fata de partid ca sa te fi ales cu vreun premiu, iar Bogardo nu ar fi facut probabil asta in veci.

Apropos, stii pe unde am putea gasi creatii de-ale sale in afara de Youtube si trilulilu?

Multumesc,

Octavian

saskiul said...

Iti trimit eu daca-mi lasi un email. Am vreo 90-100 de piese de-ale lui.

Anonymous said...

Bun gasit tuturor!
Interesul pentru arta regretatului Florin Bogardo l-am capatat si eu de cativa ani, gratie pieselor urcate de binevoitori pe net.. De la cei care sunt in posesia muzicii sale,nici un semn din pacate..
Am ajuns, inca inainte de tragica veste, sa 'vanez' cam tot ce puteam gasi cu ajutorul programelor dedicate..
Vestea din acea zi de sambata m-a socat..
Ciudat,simteam o pierdere aproape...personala!
Din nefericire insa, nu mai auzisem din anii '90 nici o piesa noua compusa de acest compozitor si om special [cred ca enuntul se 'leaga' pe firul logicii..] dar ..ca sa folosesc o expresie 'la moda',mai bine putin si bine:
iar in cazul de fata a fost destul de mult si exceptional ca valoare!
Ma bucur ca am avut un compozitor atat de valoros [pentru cine il apreciaza]!
Octavian,si oricine altcineva interesat,'impart'cu voi o colectie a muzicii sale [doar 'dar din dar se face']...
35 de cantece la adresa http://rapidshare.com/files/268784612/Florin_Bogardo.rar
Mariane, mersi pentru spatiu,pentru Adrian Enescu [un alt compozitor preferat de-al meu] dar si pentru tot acest proiect al tau!
Cristi

saskiul said...

Pai atunci, welcome to the club! :)
Sa stii ca am peste 80 de piese de-ale lui. Daca vrei, scrie-mi si-ti trimit. (Valabil si pentru alte muzici 'usoare' romanesti.)
Multumesc si eu pentru aprecieri.

Octavian said...

Pentru Anonymous :-)

Multumesc mult pentru faptul ca doresti sa imparti cu mine cele 35 de cantece ale marelui compozitor Florin Bogardo. Deja Marian, a fost atat de binevoitor incat mi-a acordat privilegiul de a beneficia si eu de inconfundabilul sunet al celor 80 de piese compuse de Bogardo, pe care le detine. Marian, multumesc inca o data!

DR@KE said...

Multumesc pentru acest articol. as dori daca se poate melodiile Florin Bogardo. Multumesc.