Aşa cum îţi aminteşti de o stradă

îmi amintesc de tata

aşa cum îţi aminteşti de o stradă

avea multe clădiri cu iederă,

vechi intrări

umbrite de poezia simplităţii,

poduri misterioase

în care Albă ca Zăpada

trăia înconjurată de un milion de uriaşi

îmi amintesc de tata

aşa cum îţi aminteşti de o stradă din copilărie,

brazii

covrigii de la Bălăşoiu

pâinea neagră într-o servietă cu fermoar,

facturile magazinului sătesc

comanda de mălai

de făină,

de gaz,

turta dulce pentru gândacii de Colorado,

stamba, dimia

aprovizionarea inimii

cu o serie de sortimente obligatorii

tata era voiajor comercial

merceolog sătesc la Sângeru

responsabil cu aprovizionarea creierului

el trecea

pe facturile cu care pleca la judeţ

continente ciudate

Călinescu,

Dostoievski,

Shakespeare…

el aducea cărţile de popularizare

Creşterea iepourilor de casă

Salata în sistem intensiv,

Un solar – o mină de aur

şi alte cărţi de pedagogie agricolă

pe care ţăranii nu le cumpărau niciodată

tata aducea

alimente şi alimente pentru suflet

unii se mulţumeau cu una

alţii cu alta

după

puterea de rezistenţă a organului gânditor

(creierul pentru unii

este o prăvălie cu orar prescurtat)

îmi amintesc de tata

ca de trasul cu o armă încărcată cu flori

el mi-a demonstrat odată

când mercurul furiei unei mulţimi creştea

că se poate face dreptate

cu bomba atomică a unei vorbe de bine

liniştea aceea respectuoasă

care s-a lăsat ca o zăpadă

este tatăl meu

este

bunul

meu

tată

cine ar fi crezut că într-o zi

el va ochi

propria-i inimă

cu singura armă adevărată pe care-a folosit-o vreodată

(Lucian Avramescu)