Mă sună azi TG să-mi dea o veste întristătoare. Amicul nostru comun, Cosmin, este dat dispărut în apele Mării Adriatice, de trei zile. Ziarele spun că, aflându-se în larg, a fost surprins de o furtună pe când făcea windsurfing. Unele surse (portalul local de ştiri) propun şi ipoteza că ar fi fost înghiţit de rechini.
Cu o lună în urmă am stat la taifas pe terasă la TG şi-am povestit despre Londra (pe care el & Crina tocmai o vizitaseră), despre cruzimea din tablourile religioase de pe pereţii bisericilor şi despre … „trăirea ortodoxă”. Cu o săptămână în urmă, chiar înainte să plece spre staţiunea aceea croată, Cosmin m-a sunat să-mi spună că ar vrea să cumpere o icoană ortodoxă cu Bunavestire. Iar toamna trecută am mers împreună la Sibiu să vedem montarea extraordinară a lui Purcărete cu Faust.
…Ce straniu magnet ne trage – fără să ştim - spre „dincolo”? Totul e bine şi e OK până în clipa nefastă când timpul nu mai are răbdare cu noi ... O dovadă în plus – a câta oare? – că raţiunea adevărată a lucrurilor este mereu tainică. Nu putem, oricât ne-am strădui, să explicăm totul, să facem ca totul să se desfăşoare după socoteala şi logica noastră. Cu fiecare om drag care pleacă în necunoscut dispărem, puţin câte puţin, şi noi. Romulus Vulpescu: "vine ziua să coboare discul meu solar / vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar / vine ora care doare, scrisă-n calendar".
No comments:
Post a Comment