Tuesday 26 January 2010

O zi specială










Azi (ieri), Theodor a primit în dar un nai. Corneliu Vaida, cunoscutul fotbalist Dorinel Munteanu şi renumitul naist Nicolae Voiculeţ au fost principalii complici ai acestui cadou. Nu este neapărat vorba că Theodor va face vreodată performanţă cu acest instrument, ne-a spus muzicianul. Important e să-şi găsească o modalitate de compensare cu sunetele pianului şi cu trăirea pe care o presupune folosirea instrumentelor cu clape. În plus, naiul este singurul instrument pe care cel care cântă la el nu îl poate vedea. Apreciatul interpret Nicolae Voiculeţ a susţinut la Filarmonică un micro-recital şi sperăm să revină pentru un adevărat recital, ca armoniile lui să bucure cât mai mulţi spectatori. Theodor l-a acompaniat la pian la una dintre piese.

Când a ajuns la Capitol, Theodor era în lacrimi pentru că ştia că e ora lui e somn. A trebuit să-i vorbesc şi s­ă-l fac să înţeleagă că astăzi e o zi specială şi că se va culca puţin mai târziu. Ca bonus, l-am avertizat că vom lua şi nişte măsuri de embargo în următoarele zile dacă nu se potoleşte. Până la urmă s-a liniştit şi, după ce a mulţumit pentru cadoul primit, n-a mai vrut să se despartă de nai.



P.S. Pe drum spre casă – printr-un ciudat aranjament al lui DJ Faust (sau Mefisto?) - am auzit, la radioul din maşină, melodia Banii n-aduc fericirea. Dar dacă nu banii sunt cei care n-aduc fericirea, ci proasta lor gospodărire? Dacă scăparea nu e în fuga de bani, ci într-un management chibzuit al lor? E drept că atunci când ai bani, de multe ori se întâmplă să schimbi pâinea cea de toate zilele cu o bucată (sau mai multe) de … cozonac. E (sau ar trebui să fie) un risc asumat.


2 comments:

Anonymous said...

buna,

nu stiu daca e drept sau nu ca "banii n-aduc fericirea". Insa replica dvs la aceasta butada mi se pare pur si simplu un sofism. Iata de ce... Spuneti: "nu banii sunt cei care n-aduc fericirea, ci proasta lor gospodarire". Or, din felul in care formulati se intelege limpede ca o proasta gestiune a banilor nu poate aduce vreodata fericirea - iar asta e lesne de priceput de catre oricine - dar, e deopotriva de usor vizibila sugestia potrivit careia "o utilizare chibzuita" a resurselor financiare ar putea furniza o cale de "scapare" din aceasta dihotomie - aparenta, socotiti dvs - dintre bani si fericire. Altfel spus, deliberat sau nu, ideea strecurata aici este ca banii, bine orientati, departe de instraina fericirea, ar putea sa o procure. Asa sa fie? Pe de alta parte, vorbiti despre un risc al carui profil nu-l regasesc in ecuatia de mai sus? Sa fie vorba despre riscul ca ceea ce asigura banii sa nu fie altceva decat prilejul lacomiei...? Daca da, e suficient sa inlaturam acest risc pentru a dobandi fericirea? Pe scurt: daca umblam dupa agoniseala, dar fara a depasi o limita a decentei, acesta e indreptarul si sursa fericirii? Nu e un ideal cam burghez asta? Iar daca pentru a nu intampina un asemnea risc – pentru bunul motiv ca nu l-am putea asuma, sa zicem – "fugim de bani"… sa fie asta, de fapt, potrivit logicii interne a acestui PS, o "fuga de fericire"?

un pic derutat,
Costion Leftereanu dj

saskiul said...

@ Costion Leftereanu dj:
Ideal burghez? Poate. Eu unul sunt un om al cetatii, deci vreau-nu vreau sunt un burghez. Cei care au incercat sa desfiinteze burghezia stim cine au fost/sunt: printre altii, proletarii, ideologii lor si un intreg aparat de represiune.
Trebuie sa recunosc: nu prea ma descurc, sorry, printre 'meandrele' comentariului trimis. In fond, nici nu-i chiar asa complicat ce am aratat (am incercat sa arat, oricum). Nu cred ca banii sunt in sine un rau. A-i avea (si chiar a-i gestiona 'fara a depasi o limita a decentei') nu inseamna automat ca poti cumpara fericirea (ce vorbe mari!). Ecuatia fericirii are (cel putin) o mare necunoscuta. Ziceam doar ca inca ma zgarie 'predicile' care incrimineaza banii, capitalul intr-o vreme cand fiecare cauta si - in ciuda crizei financiare - poate sa-i aibe. Sigur, exista si exceptii: pustnicii, nefamilistii care, in urbe sau in varf de munte, se pot lipsi de bani. Dar si ei, majoritatea, au prieteni, cunoscuti, rude etc. care ii viziteaza si ii ajuta, cu bani sau cu diverse produse. In ceea ce ma priveste eu imi reprosez mereu insuficienta si precara gospodarire a banilor. Nu am nimic contra lor.