One nutty hospital

Iarna anului 1984. I must have been 16 going to 17...După vreo trei ani de tergiversări şi de amânări, filmul lui Mircea Daneliuc, Glissando, ajunge – cu mare tam-tam - pe ecranele româneşti. În ziua întâi (luni) nu ajung la cinematograf (Capitol). Colegul meu de clasă, Ovidiu, mi-o ia înainte. Îl invidiez. Cu mare emoţie, în - cred – ziua următoare ajung şi eu.

De la primele acorduri sonore sunt cucerit de muzica filmului (Vasile Şirli, pe care-l ştiam din filme mai lejere: Melodii la Costineşti, Mult mai de preţ e iubirea) şi primele cadre (imaginea: Călin Ghibu) mă conving că asist la un film-eveniment. Am sentimentul că particip la ceva subversiv. Citatul decupat din Nicolae Iorga, ales ca motto pentru chiar primele fotograme, sună şi el subversiv: „Istoria va recunoaşte şi va pironi pe vinovaţii acestei crime contra progresului uman şi generaţii întregi, simţind încă urmările cumplitei dureri de care suferim astăzi, îi vor blestema.” Sigur, stricto sensu am recunoscut cu toţii că era vorba despre rebeliunea legionară (o confirmă şi data când renumitul istoric ar fi rostit/scris aceste cuvinte: 28 septembrie 1939), însă marea majoritate a spectatorilor (şi nu au fost puţini) au înţeles aluzia şi, în taină, au zărit orizonturile roşii dincolo de înfierata „ciumă verde”.

Gimnastica obligatorie din acel nutty hospital amestecat cu un cazinou era – ne-am dat repede seama – o aluzie evidentă la statul poliţienesc (totalitar) în care trăiam atunci, la teroarea şi presiunea ideologică din acei ani. Şi-apoi mai era acel grăsuţ leneş la învăţătură şi timid (care însă citea pe ascuns literatură), de care m-am apropiat repede. Am admirat atunci insolitul din filmul lui Daneliuc, însă am detectat un filon morbid care îmi displăcea, care mă împiedica să-l îndrăgesc mai mult. Nu o dată polemizam cu Ovidiu pe această temă. El fiind mai nonconformist, mai teribilist, eu mai „apolinic” (preferând Concurs-ul lui Dan Piţa sau Călăuza lui Tarkovski). Am discutat mult despre acest film cu amicul Ovidiu - fie-i ţărâna uşoară. Mi-am amintit de el involuntar, descoperind pe you tube secvenţa finală din Glissando.