Percutissimo

Marţi seara am ajuns, cu Theodor, la concertul-eveniment susţinut de percuţionistul Doru Roman împreună cu ansamblul pe care-l conduce, „Percutissimo”. Toţi compozitorii cântaţi în program mi-au fost necunoscuţi: G. Mălăncioiu (Katharythmos), M. Ford (Capricio), P. Spiesser, R. Washburn (Pent-Agons), N. Jivkovic (Trio per uno – partea I), M. Colgrass (Inventions on a Motive), H. Ovcharenko (What the Shaman Saw), M. Minoru (Marimba Spiritual – partea a III-a). Unele piese - mai ample, mai elaborate, precum ultimele două - ne-au impresionat mai mult. În deschidere, compozitorul Gabriel Mălăncioiu a prezentat, pe scurt, lucrarea ce urma să-i fie cântată – un opus năvalnic spre final, o împletire de „catarsis” şi „ritm”. La un moment dat, Doru Roman a anunţat că la Jimbolia, cu sprijinul primăriei de acolo, se pregătesc nu mai puţin de o sută de … toboşari. O parte din ei au fost prezenţi în sală.

La Filarmonică erau, cred, peste două sute de spectatori. Întotdeauna când sunt la concert mi se pare că ar putea (ar trebui) să fie mai mulţi, chiar atunci când sala e plină…

P.S. În timpul unei lucrări, începe deodată să sune, insistent, un telefon mobil. Posesoarea, o bătrânică mai uitucă (şi mai neîndemânatică), se tot chinuia să-l facă să tacă. Atunci când a prefaţat următoarea lucrare, Doru Roman a ţinut să adauge (pentru cine are urechi de auzit) că partitura nu conţine niciun fel de sunet de telefon mobil…