Saturday 11 September 2010

Close encounter of the third kind

Azi, alăturarea de cifre 9/11 are o rezonanţă aparte. Încă doare amintirea a ceea ce s-a întâmplat acum nouă ani în America. Şi nu mă refer la jocurile politice, încă păstrate în regim top secret, care au orchestrat acţiunile de atunci. Pentru că nu e vorba de a fi partizanul unei tabere. Mă gândesc doar că fiinţa omenească e, vai, atât de vulnerabilă, de nepregătită sufleteşte pentru acel close encounter of the third kind cu moartea. Însă nu moartea aceea lină, fără dureri, în patul tău şi înconjurat de cei dragi. Ci groaznicul sfârşit violent: un cutremur devastator, o inundaţie sau infernul din zgârie-nori petrecut în acel 9/11.

Eugen Ionescu (Ucigaş fără simbrie) şi H.G. Welles (Time Machine), comentaţi (în Junalul fericirii) de Steinhardt: „…oraşul perfect şi splendid, numai marmură, flori şi soare, în care locuitorii stau pitiţi în casă, pe sub mobile. Sau New York-ul, Los Angeles, Düsseldorf de astăzi unde nimeni nu îndrăzneşte să iasă jos după înserare. Ori Eloizii şi Morlocii din Time Machine a lui Welles. Noaptea Morlocii îi smulg pe Eloizi din palate şi-i mănâncă. Huliganii metropolelor încă nu-şi mănâncă victimele, deocamdată le jefuiesc şi le omoară. Dar o să vină şi asta, mâncatul, am deplină încredere.”

Am găsit, azi, pe net acest desen de Tudor Jebeleanu. Pare schiţa unui portret de familie: noi trei, cu doar câteva săptămâni (sau luni) înainte de naşterea celui de-al patrulea: Ioan, care stătea cuminte în „antecamera” mămicii lui, şi pe care abia îl aştepta fratele său mai mare, Theodor. Şi noi, desigur. Aşa cum e, acest portret îmi aminteşte de finalul luminos din A şaptea pecete când a scăpat – deocamdată – de Vidma, care-i secerase pe toţi ceilalţi, doar familia de saltimbanci…

No comments: