It takes all sorts to make a world

Am ascultat azi, în Ajun de Crăciun, Oratoriul Bizantin Naşterea Domnului, de Paul Constantinescu...Tocmai mă gândeam că Praznicul Crăciunului este un prilej bun de dat delete la toate urâţeniile, minciunile şi strâmbătăţile adunate în biata noastră conştiinţă, când sună la uşă două „evangheliste” necunoscute, aflate „în misiune”, ce voiau să discute cu noi „chestiuni pozitive din Biblie”...De fapt, în chiar mijlocul ispitelor (provocărilor) trebuie să activăm serviciul delete, nu atunci când totul pare liniştit, fără probleme. Englezii au dreptate: it takes all sorts to make a world. Sau, mai pe româneşte: mare-i grădina Domnului. Viaţa nu e altceva decât deprinderea noastră cu această „mare grădină” care adesea e pestriţă, contradictorie, înnebunitoare. Ea este decorul (background-ul) petrecerii noastre pe pământ. Până una-alta, trebuie să învăţăm să luăm binele din rău – mai sunt atâtea surse de bucurie rămase, chiar dacă, vorba poetului, „puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte”. Alchimia iubirii ne învaţă că exerciţiul deosebirii duhurilor e absolut necesar menţinerii noastre în formă. Abandonarea lui ne sluţeşte şi ne deformează, ne transformă în monştri şi ne dezumanizează.