Kolya

Am urmărit, cu elevii mei de-a zecea, Kolya (o producţie cehă, laureată în 1996 cu Oscar pentru cel mai bun film străin). Unul dintre ei a făcut un comentariu vulgar (două-trei cuvinte care zugrăveau, ce-i drept, în varianta hardcore o situaţie delicată, prezentată implicit în film) care m-a iritat. După ore şi-a cerut scuze (e un băiat isteţ) şi a zis că nu ştie cum de i-a scăpat. After all, ca dascăli avem menirea de a ne ocupa mai cus eamă de oaia pierdută. Îmi tot spun că trebuie să fiu mai răbdător, să nu mă enervez repede...E formidabil aluatul acestor tineri care se poate – încă – modela, încă e moale. Chiar dacă globalizarea-şi spune cuvântul şi în cap au doar loisir: filme amercane de ultimă şi penultimă oră, muzică dansantă şi computer games.

Steinhardt: Ce mă faceam dacă nu eram nebun (următor convertirii sale la Ortodoxie)? Înnebuneam, îi răspunde raţiunea. Nebunia nebunului e – dintotdeauna - nebunia ce nu se acordă cu nebunia celor mulţi. Nebunia de a crede că „pentru a ne primi la El, Hristos nu pune nicio condiţie prealabilă, absolut niciuna. Noi însă când devenim ai Lui ne lepădăm de necurăţie nu din obligaţie, ci dintr-o nespusă ruşine şi dintr-o elementară bună-cuviinţă”.

Spre seară o vizităm, cu maică-mea, pe Mira (acum în convalesenţă) şi, pe drum spre concertul de la filarmonică (Sonatele pentru pian de Haydn: 32,36,37,40,49,50 interpretate de pianistul zgribulit Andrei Deleanu, care, între piese, îşi încălzea degetele îngheţate la radiatorul adus pe scenă) aflu de la Raluca despre plecarea la stele a mamei lui OB. După concert am vizitat-o pe O şi am găsit acolo alţi câţiva prieteni alături de care am citit Psalmi şi nişte rugăciuni. Mesajul psalmilor era – cum altfel? – memento mori. În Kolya (revăzut azi), băieţelul rus de cinci anişori e în vană (face baie) şi, cu duşu-n mână, vorbeşte (îşi imaginează el) cu bunică-sa care tocmai murise. Printre lacrimi îi cere să vină la el. Iar cablul duşului seamănă izbitor cu un cablu de telefon, la fel si rozeta din vană ce devine, pentru el, disc pentru cifrele telefoanelor vechi. Bunica (plecată să se odihnească în „lumea de dincolo”) nu răspunde, iar micul Kolya azvârle dezamăgit duşu-n apa din vană. Prima sa lecţie de memento mori.