L-am auzit, ieri, pe actorul Mircea Diaconu vorbind la TV despre dispariţia unui confrate în ale teatrului şi filmului: Ovidiu Iuliu Moldovan. Spunea Diaconu că, la urma urmei, este o zi normală chiar şi această zi dureroasă în care o stea a apus, dar altele – trebuie să credem, zicea el, la fel de bune – se nasc în loc. And life goes on. Este nevoie să judecăm, oricât de greu ne-ar fi, cu mintea, să fim raţionali. Probabil că şi neînţelegerile care apar între oameni din varii pricini sunt (sau ar trebui luate astfel) tot atâtea semne de normalitate. Este normal să fie opinii diferite, neînţelegeri.
Orice relaţie de amiciţie, de camaraderie etc. este – trebuie să fie - şi o şcoală a toleranţei (so, we just have to grin and bear it) fără de care ar exista doar dezbinare şi măcel. Aşa s-ar cuveni, altminteri ajungem la ce-a spus Martin Luther King: The old law of an eye for an eye leaves everybody blind. Din orice divergenţă de opinii ar trebui să învăţăm - however hard it may be - mai mult tact şi mai multă răbdare, şi asta în condiţiile în care numărul neuronilor apţi de luptă scade zilnic, iar noi ne întrebăm tot mai des: Unde eşti, copilărie?.
No comments:
Post a Comment