Să vă relatez trei scene autentice. Prima: În fastuoasa casă, fostă a lui Richard Franasovici, din strada Pitar-Moş în Bucureşti, Mihail Sadoveanu, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, primeşte un ziarist căruia îi acordă un interviu. Li se serveşte un uriaş platou cu sandvişuri de tot felul. Sadoveanu le mănâncă pe toate, minus unul. Pe acesta, ultimul, îl rupe în două şi-i întinde gazetarului o jumătate grăind: Vezi, sunt comunist, împart frăţeşte tot ce am. A doua, în altă lumină: într-o excursie cu pluta pe Bistriţa, toată lumea priveştee cu nesaţ peisajul. Sadoveanu joacă şah (ori table, nu mai ştiu) şi habar n-are de peisaj. Apoi scrie o admirabilă – amănunţită şi exactă – relatare a călătoriei! (Ăsta-i geniul!). A treia: a tradus din Psalmi cu ajutorul unui ebraist: Moses Duff. S-au împrietenit. Duff dă de înţeles că după a lui părere artistul nu trebuie să „se vândă” politicii. Sadoveanu, atunci, îi mărturiseşte: „Ce vrei, ce vrei, ce nu face omul pentru o pâine?” „Da, Coane Mihai, zice Duff, pentru pâine da, multe - n-are încotro, dar nu pentru o felie de cozonac.” (scenă relatată mie de doamna Valeria Sadoveanu la Văratec).
(din Zaharia Sângerozan – Monahul de la Rohia Nicolae Steinhardt răspunde la 356 de întrebări)
No comments:
Post a Comment