Un lucru mi se pare super important: să pot să depăşesc cumva poticnelile care-mi răsar în drum atunci când analizez in excess atitudinea altora faţă de mine, faţă de noi trei. În realitate n-ar trebui să existe – nu pot fi raţional până la capăt – astfel de scrupule. Viaţa e, desigur, doar una şi nu merită consumul nervos pentru fiecare fleac, pentru fiecare răutate, câtă vreme neuronii distruşi (cel mai adesea autodistruşi) nu se mai regenerează. Atâta doar că sistemul de „alarmare” şi „autosesizare” funcţionează underground, la nivel subconscious – prietenii întru frământări ştiu de ce.
Cu ce rămânem după 2023 (III)
-
*Anul 2023 încă nu s-a încheiat pentru unii. Lucrează încă la deconturi
pentru că, și asta am auzit în cor, a fost un an cât trei. Alte voci spun
că anul...
5 weeks ago
No comments:
Post a Comment